ȘANTIÉR s.n. 1. Loc pe care se construiește o clădire etc. și unde sunt amplasate instalațiile necesare executării acestei construcții. 2. (Fig.) Perioadă de efectuare a unei creații literare, artistice etc. [Pron. -ti-er. / < fr. chantier]. substantiv neutrușantier
ȘANTIÉR s. n. 1. loc pe care se construiește o clădire, un obiectiv industrial etc. și unde sunt amplasate instalațiile necesare executării acestei construcții. 2. întreprindere unde se construiesc și se repară nave. 3. (fig.) perioadă de efectuare a unei munci de creație literară, artistică și științifică. (< fr. chantier) substantiv neutrușantier
șantiér (șantiére), s. n. – 1. Fabrică, loc de muncă. – 2. Loc de contrucție a navelor. Fr. chantier. substantiv neutrușantier
șantiér (-ti-er) s. n., pl. șantiére substantiv neutrușantier
șantier n. locul unde se construesc corăbii: Turnu-Severin posedă un șantier naval (= fr. chantier). substantiv neutrușantier
*șantiér n., pl. e (fr. chantier, d. lat. conterius, cal jugănit, proptea; it. cantiere. V. catîr). Locu unde se construĭesc corăbiĭ: șantieru dela Turnu Severin. substantiv neutrușantier
ȘANTIÉR, șantiere, s. n. Loc pe care se construiește (sau se repară) o clădire, un obiectiv industrial, un pod, un baraj, o șosea etc., împreună cu materialele și instalațiile necesare desfășurării acestei activități. ◊ Șantier naval = întreprindere industrială specializată în construirea și repararea navelor, situată pe malul unei ape navigabile. ♦ P. anal. Proces în plină desfășurare de creare a unei opere literare, artistice sau științifice (vaste). [Pr.: -ti-er] – Din fr. chantier. substantiv neutrușantier
șantier deschis expr. (intl.) interogatoriu cu întrebări încrucișate. substantiv neutrușantierdeschis
șantier | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șantier | șantierul |
plural | șantiere | șantierele | |
genitiv-dativ | singular | șantier | șantierului |
plural | șantiere | șantierelor |