ȘANSONIÉR s. n. 1. culegere franceză de cântece. 2. (spec.) culegere de poezii lirice ale truverilor și trubadurilor. (< fr. chansonnier) substantiv masculin și femininșansonier
ȘANSONIÉR, șansonieri, -e, s. m. și f. (Rar) Șansonetist. [Pr.: -ni-er] – Din fr. chansonnier. substantiv masculin și femininșansonier
șansonieră | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șansonieră | șansoniera |
plural | șansoniere | șansonierele | |
genitiv-dativ | singular | șansoniere | șansonierei |
plural | șansoniere | șansonierelor |