șansonetă definitie

ȘANSONÉTĂ s.f. Melodie scurtă pentru voce, cu conținut vesel (uneori frivol). [< fr. chansonnette]. substantiv femininșansonetă

ȘANSONÉTĂ s. f. cântec francez de muzică ușoară, de origine populară, cu caracter sentimental sau satiric. (< fr. chansonnette) substantiv femininșansonetă

șansonétă (șansonéte), s. f. – Scurtă compoziție muzicală vocală. Fr. chansonette. Aceleiași familii din fr. chanter, aparțin șantan, s. n. (tavernă, bodegă, cabaret), din fr. café-chantant și șanteză, s. f. (cîntăreață de local); șanticler, s. n. (Arg., lucru prețios, rafinament, obiect excelent), din fr. chanteclair, probabil datorat modei lansată de comedia lui Rostand (cf. Ioradan, BF, IV, 192); șantaj, s. n., din fr. chantage; șantajist, s. m. (persoană care șantajează). substantiv femininșansonetă

*șansonétă, V. canțonetă. substantiv femininșansonetă

șansonétă s. f., g.-d. art. șansonétei; pl. șansonéte substantiv femininșansonetă

șansonetă f. canțonetă (= fr. chansonnette). substantiv femininșansonetă

*canțonétă f., pl. e (it. canzonetta, dim. d. canzone, și fr. chansonnette, dim. d. chanson, care vine d. lat. cántio, -ónis, cîntare). Cîntecel, romanță, poezioară lirică cîntată. – Și șansonetă (după fr.). substantiv feminincanțonetă

ȘANSONÉTĂ, șansonete, s. f. Scurtă compoziție muzicală pentru voce, proprie muzicii franceze, de origine populară, cu conținut sentimental sau glumeț (uneori frivol). – Din fr. chansonnette. substantiv femininșansonetă