șansă definitie

ȘÁNSĂ s.f. Posibilitate de reușită; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. [< fr. chance, cf. lat.pop. cadentia]. substantiv femininșansă

ȘÁNSĂ s. f. posibilitate de reușită; ocazie favorabilă; noroc. (< fr. chance) substantiv femininșansă

șánsă (șánse), s. f. – Noroc, probabilitate favorabilă. Fr. chance. substantiv femininșansă

*șánsă f., pl. e (fr. chance, care trecînd pin [!] formele *cheance, *chedance, *chadance, vine d. lat. pop. *cadentia, de unde vine și cadență și scadență). Sorț de izbîndă, probabilitate de reușită: am șansă de cîștig, să cîștig. Noroc: am avut mare șansă. V. năstav. substantiv femininșansă

șánsă s. f., g.-d. art. șánsei; pl. șánse substantiv femininșansă

șansă f. noroc (= fr. chance). substantiv femininșansă

ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Împrejurare favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc. ♦ (La pl.) Sorți. – Din fr. chance. substantiv femininșansă