ȘANFRENÁ vb. I. tr. A tăia în șafren muchiile unei pietre, ale unei piese de lemn sau de metal; a teși. [< fr. chanfreiner]. adjectivșanfrena
ȘANFRENÁ vb. I. tr. A tăia în șafren muchiile unei pietre, ale unei piese de lemn sau de metal; a teși. [< fr. chanfreiner]. verb tranzitivșanfrena
ȘANFRENÁ vb. tr. a tăia oblic muchiile unei pietre, ale unei piese de lemn sau de metal; a teși. (< fr. chanfreiner) verb tranzitivșanfrena
șanfrená (a ~) vb., ind. prez. 3 șanfreneáză verb tranzitivșanfrena
ȘANFRENÁ, șanfrenez, vb. I. Tranz. A executa, manual sau cu ajutorul unei mașini, o fațetă oblică la extremitatea unei găuri cilindrice sau la marginea unei suprafețe plane, a unei piese, pentru a înlătura muchiile ascuțite. ♦ A tăia oblic muchiile pieselor de metal pentru a fi sudate. – Din fr. chanfreiner. verb tranzitivșanfrena
șanfrenat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | șanfrenat | șanfrenatul | șanfrenată | șanfrenata |
plural | șanfrenați | șanfrenații | șanfrenate | șanfrenatele | |
genitiv-dativ | singular | șanfrenat | șanfrenatului | șanfrenate | șanfrenatei |
plural | șanfrenați | șanfrenaților | șanfrenate | șanfrenatelor |