ȘANFRÉN s.n. Suprafață oblică obținută prin șanfrenare; teșitură. [< fr. chanfrein]. substantiv neutru șanfren
ȘANFRÉN s. n. tăietură oblică obținută prin șanfrenare. (< fr. chanfrein) substantiv neutru șanfren
șanfrén s. n., pl. șanfrénuri substantiv neutru șanfren
ȘANFRÉN, șanfrenuri, s. n. (Tehn.) Tăietură oblică a muchiilor unei piese metalice. – Din fr. chanfrein. substantiv neutru șanfren
| șanfren | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șanfren | șanfrenul |
| plural | șanfrenuri | șanfrenurile | |
| genitiv-dativ | singular | șanfren | șanfrenului |
| plural | șanfrenuri | șanfrenurilor | |