SÁNDRĂ s. f. câmpie din nisip și pietriș la periferia ghețarilor, în fața morenelor frontale. (< fr. sandre) substantiv femininsandră
SÁNDRĂ s.f. (Geol.) Câmpie constituită din nisip și pietriș la periferia ghețarilor, în fața morenelor frontale. [< germ. Sander, cf. sued. sander, island. sandur]. substantiv femininsandră
sándră s. f., g.-d. art. sándrei; pl. sándre substantiv femininsandră
șindílă (est) și șindrílă (vest) f., pl. e (germ. schindel, d. lat. scindula și scándula, șindilă; ceh. šindel, sîrb. šindala, šindra, ung. zsindel, zsindelĭ, V. scîndură). Draniță, șiță, scîndurică despicată de acoperit casele țărăneștĭ: casă acoperită cu șindilă (col). Bețișor lat (în Munt. spetează) care se lipește pe hîrtie ca să formeze zmeu. – În Ban. și Serbia șindilă, șindră, șîndră. V. prăștilă. temporarșindilă
șandră | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șandră | șandra |
plural | șandre | șandrele | |
genitiv-dativ | singular | șandre | șandrei |
plural | șandre | șandrelor |