ȘÁNCRU s.n. (Med.) Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. [Pl. -re, -ruri. / < fr. chancre, cf. germ. Schanker]. substantiv neutru șancru
ȘÁNCRU s. n. ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere a unui agent patogen în organism. (< fr. chancre) substantiv neutru șancru
șáncru s. n., art. șáncrul; pl. șáncre substantiv neutru șancru
ȘÁNCRU, șancre, s. n. Ulcerație a mucoasei sau a pielii, apărută la locul de pătrundere în organism a unor germeni infecțioși. – Din fr. chancre. substantiv neutru șancru
| șancru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șancru | șancrul |
| plural | șancre | șancrurile | |
| genitiv-dativ | singular | șancru | șancrului |
| plural | șancre | șancrelor | |