ȘAMOTÁRE s.f. Acțiunea de a șamota. [< șamota]. substantiv feminin șamotare
șamotáre s. f., g.-d. art. șamotắrii; pl. șamotắri substantiv feminin șamotare
ȘAMOTÁRE, șamotări, s. f. Acțiunea de a șamota și rezultatul ei. – V. șamota. substantiv feminin șamotare
ȘAMOTÁ vb. tr. 1. a transforma argila în șamotă. 2. a căptuși un cuptor, o sobă etc. cu șamotă. (< germ. schamottieren) verb tranzitiv șamota
șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză verb tranzitiv șamota
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă. verb tranzitiv șamota
| șamotare | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șamotare | șamotarea |
| plural | șamotări | șamotările | |
| genitiv-dativ | singular | șamotări | șamotării |
| plural | șamotări | șamotărilor | |