ȘAMOTÁR s.m. Șamotier. [< șamota + -ar]. substantiv masculinșamotar
ȘAMOTÁR s. m. șamotier. (< șamota + -ar) substantiv masculinșamotar
șamotár s. m., pl. șamotári substantiv masculinșamotar
ȘAMOTÁR, șamotari, s. m. Muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier. – Șamotă + suf. -ar. substantiv masculinșamotar
șamotar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șamotar | șamotarul |
plural | șamotari | șamotarii | |
genitiv-dativ | singular | șamotar | șamotarului |
plural | șamotari | șamotarilor |