ȘAMÓT s. n. v. șamotă. substantiv femininșamot
ȘAMÓTĂ s.f. Material obținut prin măcinarea unei argile refractare arse, folosit la fabricarea produselor refractare. [Var. șamot s.n. / < germ. Schamotte]. substantiv femininșamotă
ȘAMÓTĂ s. f. 1. material prin măcinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din șamotă (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte) substantiv femininșamotă
șamótă s. f., g.-d. art. șamótei; pl. șamóte substantiv femininșamotă
ȘAMÓTĂ, șamote, s. f. Material refractar obținut din argilă arsă și măcinată, care se întrebuințează la prepararea cărămizilor și a altor materiale refractare; p. ext. cărămidă sau placă refractară preparată din astfel de argilă. [Var.: șamót s. n.] – Din germ. Schamotte, fr. chamotte. substantiv femininșamotă
ȘAMOTÁ vb. tr. 1. a transforma argila în șamotă. 2. a căptuși un cuptor, o sobă etc. cu șamotă. (< germ. schamottieren) verb tranzitivșamota
șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză verb tranzitivșamota
ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă. verb tranzitivșamota
șamota | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)șamota | șamotare | șamotat | șamotând | singular | plural | ||
șamotând | șamotați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | șamotez | (să)șamotez | șamotam | șamotai | șamotasem | |
a II-a (tu) | șamotezi | (să)șamotezi | șamotai | șamotași | șamotaseși | ||
a III-a (el, ea) | șamotează | (să)șamotai | șamota | șamotă | șamotase | ||
plural | I (noi) | șamotăm | (să)șamotăm | șamotam | șamotarăm | șamotaserăm | |
a II-a (voi) | șamotați | (să)șamotați | șamotați | șamotarăți | șamotaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | șamotează | (să)șamoteze | șamotau | șamotară | șamotaseră |