șambra definitie

sâmbră f. Mold Tr. tovărășie la arat. [Slav. *SEBRŬ, tovarăș]. substantiv femininsâmbră

SÂMBRĂ, sâmbre s. f. (Înv. și reg.) Asociație, tovărășie. ♦ Spec. Întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne pentru văratul oilor. – Cf. magh. cimbora. substantiv femininsâmbră

sấmbră, -e, s.f. – Asociație, întovărășire a proprietarilor de oi. Sâmbra oilor, obicei pastoral care are loc la sfârșitul lunii aprilie. – Din sl. sŭmbrŭ „tovarăș” (Miklosich, Tiktin cf. DER); Cuv. rom. preluat în magh. (cimbora) (Bakos 1982). substantiv femininsâmbră

sấmbră (înv., reg.) s. f., g.-d. art. sấmbrei; pl. sấmbre substantiv femininsâmbră

SẤMBRĂ, sâmbre s. f. (înv. și reg.) Asociație, tovărășie. ♦ Spec. întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne pentru văratul oilor. – Cf. magh. cimbora. substantiv femininsâmbră

sî́mbră f., pl. e (cuv. slavo-finez [G. Meyer, Ngr. St. 2] saŭ vsl. *sembră [Bărb. Ind. 129], și atuncĭ de acĭ vine și ung. szimbora, cimbora, tovarăș, și ngr. sémbra, țăran care are un singur boŭ și se asociază cu altu care are tot un singur boŭ ca să are împreună. V. simbrie, însîmbrez). Vechĭ. Tovărășie. Azĭ. Mold. Trans. (sîmbră, simbrie). Tovărășie, maĭ ales a țăranilor (simbrașĭ, simbriașĭ) ca să-șĭ are ogoarele în comun orĭ care-șĭ daŭ oile în sama baciuluĭ. Comunitate, legătură: n’am nicĭ o sîmbră cu el. Rînd, serie: am semănat și maĭ devreme, și maĭ tîrziŭ, dar sîmbra de la mijloc s’a nemerit maĭ bună (rev. I. Crg. 13, 114). A pune'n sîmbră, a pune la cale, a organiza (rev. I. Crg. 4, 59). substantiv femininsîmbră