șalvaragíŭ m. (d. șalvarĭ). Vechĭ. Acela care face șalvarĭ. Azĭ. Iron. Acela care poartă șalvarĭ. V. opincar. substantiv masculin șalvaragiŭ
șalvaragíu (înv.) s. m., art. șalvaragíul; pl. șalvaragíi, art. șalvaragíii (-gi-ii) substantiv masculin șalvaragiu
șalvaragiu m. 1. cel ce face și vinde șalvari; 2. cel ce-i poartă; 3. (ironic) Turc. [V. șalvari; formațiune analogică]. substantiv masculin șalvaragiu
ȘALVARAGÍU, șalvaragii, s. m. (înv.) Persoană care făcea sau vindea șalvari. – Șalvari + suf. -agiu. substantiv masculin șalvaragiu
| șalvaragiu | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șalvaragiu | șalvaragiul |
| plural | șalvaragii | șalvaragiii | |
| genitiv-dativ | singular | șalvaragiu | șalvaragiului |
| plural | șalvaragii | șalvaragiilor | |