ȘÁLTĂR s.n. Întrerupător electric; comutator. [< germ. Schalter]. substantiv neutrușaltăr
ȘÁLTĂR s. n. comutator. (< germ. Schalter) substantiv neutrușaltăr
șáltăr s. n., pl. șáltăre substantiv neutrușaltăr
ȘÁLTĂR, șaltăre, s. n. Întrerupător electric; comutator. – Din germ. Schalter. substantiv neutrușaltăr
SALTÁR s. n. v. sertar. substantiv neutrusaltar
saltár V. sertar. substantiv neutrusaltar
sertár n., pl. e (ngr. syrtárí). Munt. Cutie fără capac care se trage și se împinge la o masă orĭ la un dulap: scrinu e o mobilă compusă din 3-4 sertare marĭ. — În Munt. maĭ des cutie. În Mold. saltar, maĭ vechĭ săltar (ca tulbure din turbure și talhar din tîlhar). V. cecmegea și tronecĭ. substantiv neutrusertar
SALTÁR s. n. v. sertar. substantiv neutrusaltar
săltár V. sertar. temporarsăltar
sertár n., pl. e (ngr. syrtárí). Munt. Cutie fără capac care se trage și se împinge la o masă orĭ la un dulap: scrinu e o mobilă compusă din 3-4 sertare marĭ. — În Munt. maĭ des cutie. În Mold. saltar, maĭ vechĭ săltar (ca tulbure din turbure și talhar din tîlhar). V. cecmegea și tronecĭ. temporarsertar
săltar n. V. sertar. temporarsăltar
sertar n. cutioară de dulap sau de masă ce se trage afară cu un buton sau cheie. [Gr. mod. SYRTÁRI (devenit, prin etimologie populară, săltar, adică cutie ce saltă trăgând´o)]. temporarsertar
șaltăr | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șaltăr | șaltărul |
plural | șaltăre | șaltărele | |
genitiv-dativ | singular | șaltăr | șaltărului |
plural | șaltăre | șaltărelor |