șaltăr definitie

ȘÁLTĂR s.n. Întrerupător electric; comutator. [< germ. Schalter]. substantiv neutrușaltăr

ȘÁLTĂR s. n. comutator. (< germ. Schalter) substantiv neutrușaltăr

șáltăr s. n., pl. șáltăre substantiv neutrușaltăr

ȘÁLTĂR, șaltăre, s. n. Întrerupător electric; comutator. – Din germ. Schalter. substantiv neutrușaltăr

SALTÁR s. n. v. sertar. substantiv neutrusaltar

saltár V. sertar. substantiv neutrusaltar

sertár n., pl. e (ngr. syrtárí). Munt. Cutie fără capac care se trage și se împinge la o masă orĭ la un dulap: scrinu e o mobilă compusă din 3-4 sertare marĭ. — În Munt. maĭ des cutie. În Mold. saltar, maĭ vechĭ săltar (ca tulbure din turbure și talhar din tîlhar). V. cecmegea și tronecĭ. substantiv neutrusertar

SALTÁR s. n. v. sertar. substantiv neutrusaltar

săltár V. sertar. temporarsăltar

sertár n., pl. e (ngr. syrtárí). Munt. Cutie fără capac care se trage și se împinge la o masă orĭ la un dulap: scrinu e o mobilă compusă din 3-4 sertare marĭ. — În Munt. maĭ des cutie. În Mold. saltar, maĭ vechĭ săltar (ca tulbure din turbure și talhar din tîlhar). V. cecmegea și tronecĭ. temporarsertar

săltar n. V. sertar. temporarsăltar

sertar n. cutioară de dulap sau de masă ce se trage afară cu un buton sau cheie. [Gr. mod. SYRTÁRI (devenit, prin etimologie populară, săltar, adică cutie ce saltă trăgând´o)]. temporarsertar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișaltăr

șaltăr   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șaltăr șaltărul
plural șaltăre șaltărele
genitiv-dativ singular șaltăr șaltărului
plural șaltăre șaltărelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z