șaitắu (-uri), s. n. – Cric, presă, teasc. Mag. sajtó (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 157). Trans., înv. temporarșaitău
șaitắu, -uri, (șitău), s.n. – 1. Presă cu ajutorul căreia se scotea mierea din fagure; teasc. 2. Teasc de struguri. 3. Menghină (ALR 1956: 543). – Din magh. sajtó „presă„. temporarșaitău