șaĭn adj. m. (germ. schein, bilet, hîrtie). Trans. Bucov. Un leŭ, un franc șaĭn, un leŭ, un franc de hîrtie (odinioară). substantiv neutrușaĭn
saín (-nuri), s. n. – Carne de porc. – Mr. săin. Lat. suinus (P. Papahagi, Notițe, 43; Rosetti, IV, 74), cf. sp. sain. Sec. XVIII, înv. temporarsain
2) saín V. sein. temporarsain
1) sain m., pl. urĭ (cp. cu germ. schwein, porc, și cu lat. sagina, sp. sain, vit. saime, grăsime de porc). Vechĭ. Carne de porc. temporarsain
seín, -ă adj. (vsl. sinŭ, vînăt; bg. sinĭ, azur. V. sineală). Vest. Lăŭ, siv, sur, cenușiŭ, brumăriŭ: oaĭe, lînă seină. — În est saín (rev. I. Crg. 4, 59). temporarsein
săín, adj. – v. sein. temporarsăin
săín V. sein. temporarsăin
săin a. sur (vorbind de oi). [Slav. SINŬ, vânăt]. temporarsăin
șain | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șain | șainul |
plural | șainuri | șainurile | |
genitiv-dativ | singular | șain | șainului |
plural | șainuri | șainurilor |