ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden]. adjectivșaida
ȘAIDÁ vb. tr. a efectua operația de șaidaj. (< fr. scheider) adjectivșaida
ȘAIDÁ vb. I. tr. A sorta un minereu prin spargere cu ciocanul. [Pron. șa-i-. / < fr. scheider, cf. germ. scheiden]. verb tranzitivșaida
ȘAIDÁ vb. tr. a efectua operația de șaidaj. (< fr. scheider) verb tranzitivșaida
șaidat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | șaidat | șaidatul | șaidată | șaidata |
plural | șaidați | șaidații | șaidate | șaidatele | |
genitiv-dativ | singular | șaidat | șaidatului | șaidate | șaidatei |
plural | șaidați | șaidaților | șaidate | șaidatelor |