șáhăr-máhăr n. fără pl. (pol. szacher-macher, d. germ. schachern, a trafica, și machen, a face). Fam. A face a umbla cu ș., a face matrapazlîcurĭ, a înșela în afacerĭ. temporar șahărmahăr
ȘÁHĂR-MÁHAR, șahăr-mahăruri, s. n. (Arg.; în expr.) A face (sau a umbla cu) șahăr-mahăr (sau -mahăruri) = a înșela, a escroca pe cineva. – Din pol. szacher-macher, germ. Schacher Macher. temporar șahărmahar
șáhăr-máhăr (în expr.) (arg., fam.) s. n., pl. șáhăr-máhăruri temporar șahăr-mahăr