șagắu, -ăi, (șogău, șugău), s.m. – Lucrător în minele de sare: „Să se spele mândru meu, / Că-i negru ca și-un șagău” (Papahagi 1925: 223). – Din magh. sovagó „tăietor de sare” (só „sare„, vágó „tăietor”). temporarșagău