șafar definitie

credit rapid online ifn

șáfar m. (rut. šáfar, pol. szafarz, ung. sáfár, intendent, d. germ. schaffer și schaffner, intendent. V. și șufăr). Mold. Vechĭ. Stolnic, sofragiŭ. – Și șáfăr orĭ șáfer (rar azĭ), șoltic, șarlatan. substantiv masculinșafar

șáfar (reg.) s. m., pl. șáfari substantiv masculinșafar

credit rapid online ifn

ȘÁFAR, șafari, s. m. (Reg.) Mijlocitor, intermediar, samsar (necinstit). – Din ucr. šafer, pol. szafar, germ. Schaffer. substantiv masculinșafar

șáfăr s. m. (pl. șafări) substantiv masculinșafăr

șafăr, șafări s. m. (intl., înv.) mijlocitor, intermediar. substantiv masculinșafăr

șáfar m. (rut. šáfar, pol. szafarz, ung. sáfár, intendent, d. germ. schaffer și schaffner, intendent. V. și șufăr). Mold. Vechĭ. Stolnic, sofragiŭ. – Și șáfăr orĭ șáfer (rar azĭ), șoltic, șarlatan. substantiv masculinșafar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișafar

șafar   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șafar șafarul
plural șafari șafarii
genitiv-dativ singular șafar șafarului
plural șafari șafarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z