ȘABÓTĂ s.f. Piesă metalică care susține nicovala la un ciocan mecanic de forjat. [Cf. germ. Schabotte]. substantiv feminin șabotă
ȘABÓTĂ s. f. piesă grea de metal care susține nicovala la un ciocan mecanic de forjat. (< germ. Schabotte) substantiv feminin șabotă
șabótă s. f., g.-d. art. șabótei; pl. șabóte substantiv feminin șabotă
ȘABÓTĂ, șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Shabotte. substantiv feminin șabotă
SABOTÁ vb. I. tr. 1. A împiedica, a submina, a frâna în ascuns realizarea unui lucru, a unei acțiuni; a împiedica intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. [< fr. saboter]. verb tranzitiv sabota
sabotá (a ~) vb., ind. prez. 3 saboteáză verb tranzitiv sabota
sabotà v. a strica sau distruge cu tot dinadinsul materialul încredințat lucrătorilor. verb tranzitiv sabotà
SABOTÁ vb. tr. 1. a împiedica, a submina, a frâna intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. (< fr. saboter) verb tranzitiv sabota
SABOTÁ, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter. verb tranzitiv sabota
* sabotéz v. tr. (fr. saboter, d. sabot, bocanc de lemn, copită, opritoare de roată cînd merge căruța la vale). Împedic mersu unuĭ pin grevă ș.a. verb tranzitiv sabotez
| șabotă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șabotă | șabota |
| plural | șabote | șabotele | |
| genitiv-dativ | singular | șabote | șabotei |
| plural | șabote | șabotelor | |