șabotă definitie

ȘABÓTĂ s.f. Piesă metalică care susține nicovala la un ciocan mecanic de forjat. [Cf. germ. Schabotte]. substantiv femininșabotă

ȘABÓTĂ s. f. piesă grea de metal care susține nicovala la un ciocan mecanic de forjat. (< germ. Schabotte) substantiv femininșabotă

șabótă s. f., g.-d. art. șabótei; pl. șabóte substantiv femininșabotă

ȘABÓTĂ, șabote, s. f. Piesă grea de metal care susține nicovala la unele ciocane mecanizate, fiind așezată elastic pe fundația ciocanului. – Din germ. Shabotte. substantiv femininșabotă

SABOTÁ vb. I. tr. 1. A împiedica, a submina, a frâna în ascuns realizarea unui lucru, a unei acțiuni; a împiedica intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. A ciopli, a cresta oblic traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. [< fr. saboter]. verb tranzitivsabota

sabotá (a ~) vb., ind. prez. 3 saboteáză verb tranzitivsabota

sabotà v. a strica sau distruge cu tot dinadinsul materialul încredințat lucrătorilor. verb tranzitivsabotà

SABOTÁ vb. tr. 1. a împiedica, a submina, a frâna intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție. 2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor. (< fr. saboter) verb tranzitivsabota

SABOTÁ, sabotez, vb. I. Tranz. A împiedica (prin uneltiri) bunul mers al unei acțiuni; spec. a frâna intenționat desfășurarea normală a unui proces de producție. – Din fr. saboter. verb tranzitivsabota

* sabotéz v. tr. (fr. saboter, d. sabot, bocanc de lemn, copită, opritoare de roată cînd merge căruța la vale). Împedic mersu unuĭ pin grevă ș.a. verb tranzitivsabotez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișabotă

șabotă		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	șabotă	șabota
nominativ-acuzativ	plural	șabote	șabotele
genitiv-dativ	singular	șabote	șabotei
genitiv-dativ	plural	șabote	șabotelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z