ȘABLONIZÁ vb. I. tr. A șablona. [Cf. germ. schablonisieren]. verb tranzitiv șabloniza
ȘABLONIZÁ vb. tr. a aplica mecanic (o manieră de lucru, o idee). (< germ. schablonisieren) verb tranzitiv șabloniza
ȘABLONIZÁ, șablonizez, vb. I. Tranz. A aplica ceva în mod mecanic. – Șablon + suf. -iza. verb tranzitiv șabloniza
| șabloniza | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) șabloniza | șablonizare | șablonizat | șablonizând | singular | plural | ||
| șablonizând | șablonizați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | șablonizez | (să) șablonizez | șablonizam | șablonizai | șablonizasem | |
| a II-a (tu) | șablonizezi | (să) șablonizezi | șablonizai | șablonizași | șablonizaseși | ||
| a III-a (el, ea) | șablonizează | (să) șablonizai | șabloniza | șabloniză | șablonizase | ||
| plural | I (noi) | șablonizăm | (să) șablonizăm | șablonizam | șablonizarăm | șablonizaserăm | |
| a II-a (voi) | șablonizați | (să) șablonizați | șablonizați | șablonizarăți | șablonizaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | șablonizează | (să) șablonizeze | șablonizau | șablonizară | șablonizaseră | ||