ȘABLONÁ vb. I. tr. (Rar) A da unui obiect o formă după un anumit șablon; a șabloniza. [Cf. germ. schablonieren]. adjectivșablona
ȘABLONÁ vb. I. tr. (Rar) A da unui obiect o formă după un anumit șablon; a șabloniza. [Cf. germ. schablonieren]. verb tranzitivșablona
ȘABLONÁ vb. tr. 1. (tehn.) a trasa, a măsura; a regla cu șablonul. 2. a da unui obiect o formă după un anumit șablon. (< germ. schablonieren) verb tranzitivșablona
șabloná (a ~) (rar) (șa-blo-) vb., ind. prez. 3 șabloneáză verb tranzitivșablona
șablonat | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | șablonat | șablonatul | șablonată | șablonata |
plural | șablonați | șablonații | șablonate | șablonatele | |
genitiv-dativ | singular | șablonat | șablonatului | șablonate | șablonatei |
plural | șablonați | șablonaților | șablonate | șablonatelor |