ȘABLONÁRD, -Ă adj. (Peior.) După șablon, lipsit de originalitate. [< șablon + -ard]. adjectivșablonard
ȘABLONÁRD, -Ă adj. lipsit de originalitate, de inventivitate. (< șablon + -ard) adjectivșablonard
șablonárd (șa-blo-) adj. m., pl. șablonárzi; f. șablonárdă, pl. șablonárde adjectivșablonard
ȘABLONÁRD, -Ă, șablonarzi, -de, adj. Lipsit de originalitate, de spirit inventiv, cu șabloane (2); stereotip. – Șablon + suf. -ard. adjectivșablonard
șablonard | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | șablonard | șablonardul | șablonardă | șablonarda |
plural | șablonarzi | șablonarzii | șablonarde | șablonardele | |
genitiv-dativ | singular | șablonard | șablonardului | șablonarde | șablonardei |
plural | șablonarzi | șablonarzilor | șablonarde | șablonardelor |