sabáș (-șe), s. n. – (Mold.) Bacșiș.. Tc. sabaș (Tiktin). substantiv neutrusabaș
SÁBAȘ s. n. (Înv.) Ban dat ca bacșiș. [Var.: sábuș s. n.] substantiv neutrusabaș
2) sábaș (orĭ -áș ?) n., pl. e (turc. sabaș. Tkt.). Sev. Nunta 295. Bacșiș. – În Șez., 8, 87, sábuș. substantiv neutrusabaș
1) sabáș n., pl. inuz e saŭ urĭ (ung. szabás, tăĭetură, formă). Vest. Est. Formă, tip, chip, trăsăturĭ ale fețeĭ: așa-ĭ sabașu luĭ. substantiv neutrusabaș
săbáș (-șe), s. n. – (Trans., Olt.) Purtare, aspect, înfățișare. Mag. szabás (Candrea; Gáldi, Dict., 156). temporarsăbaș