ȘÁBER s.n. (Metal.) Răzuitor. ♦ (Topogr.) Creion de răzuit. [< germ. Schaber]. substantiv neutru șaber
ȘÁBĂR s. n. instrument de răzuit în metalurgie, în industria petrolului, în litografie etc. (< germ. Schaber) substantiv neutru șabăr
șábăr s. n., pl. șábăre substantiv neutru șabăr
ȘÁBĂR, șabăre, s. n. Răzuitor folosit pentru curățarea de parafină a interiorului țevilor de extracție ale sondelor. ♦ Creion de răzuit. – Din germ. Schaber. substantiv neutru șabăr
Sabar m. 1. afluent de-a stânga Argeșului, udă județele Dâmbovița și Ilfov; 2. plasă în jud. Ilfov. temporar sabar
| șabăr | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șabăr | șabărul |
| plural | șabăre | șabărele | |
| genitiv-dativ | singular | șabăr | șabărului |
| plural | șabăre | șabărelor | |