șopârlița s. glum. (în anii dictaturii ceaușiste) Radio Europa Liberă. substantiv femininșopârlița
șopârlíță, -e, (șopârlaiță), s.f. – 1. (med.) Anghină difterică: „Dacă omu are nădușeli și-l strânge la grumaz și de-abia poate răsufla, atunci zicem că-i beteag de șopârlăriță” (Bârlea 1924 II: 379); „Luăm miere de stup și zicem: Șopârlăriță lungariță, / Fugi de la (cutare). / Să mergem, să fugim, / Că iese neagra tomoiagă / De sub pat, / De sub hat...” (Bârlea 1924: 381). 2. Numele a două plante erbacee (Veronica orchidea și Parnasia palustris). – Din șopârlă (termen autohton, cf. alb. shapi) + -iță. substantiv femininșopârliță
șopârlíță s. f., g.-d. art. șopârlíței; pl. șopârlíțe substantiv femininșopârliță
ȘOPÂRLÍȚĂ, șopărlițe, s. f. 1. Diminutiv al lui șopârlă. 2. Numele mai multor plante erbacee cu flori azurii sau albastre dispuse în ciorchine, folosite în medicină (Veronica). 3. (Bot.) Amăreală (2). – Șopârlă + suf. -iță. temporarșopârliță
șopârlița s. glum. (în anii dictaturii ceaușiste) Radio Europa Liberă. temporarșopârlița
șOPÂRLIȚĂ | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șopârliță | șopârlița |
plural | șopârlițe | șopârlițele | |
genitiv-dativ | singular | șopârlițe | șopârliței |
plural | șopârlițe | șopârlițelor |