ș definitie

ș³ / șșș interj. substantiv neutruș

ș¹ (literă) [cit. șe / șî] s. m. / s. n., pl. ș / ș-uri substantiv neutruș

ș² (sunet) [cit. șî] s. m., pl. ș substantiv neutruș

Ș s. m. invar. A douăzeci și una^[1] literă a alfabetului, numită „șe”, și sunetul corespunzător. substantiv neutruș

ș m. A doŭă-zecea literă a alfabetuluĭ românesc. Sunetu eĭ e ca a luĭ s pronunțat maĭ în ăuntru [!] guriĭ, ca și j față de z. Sunetu ș e foarte șuĭerător și e întrebuințat cînd vrem să impunem tăcere fără să strigăm, ca în șt. – El e reprezentat în multe felurĭ în diferite alfabete, precum: ch (fr.), sce (it.), sch (germ.), sh (engl.), s (ung.), sz (pol.), š (ceh. cr.). Greciĭ nu-l aŭ și nicĭ nu-l pot pronunța bine. Eĭ aŭ, ca și Ĭtalieniĭ și Spanioliĭ, un s intermediar între s și ș. V. cele spuse la s. substantiv neutruș

Ș¹, ș, s. m. 1. A douăzeci și doua literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă). [Pr.: șe, și. – Pl. și: (1, n.) ș-uri] substantiv neutruș

Ș² interj. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere. – Onomatopee. substantiv neutruș

s¹ (literă) [cit. es / se / sî] s. m. / s. n., pl. s / s-uri substantiv neutrus

s² (sunet) [cit. sî] s. m., pl. s substantiv neutrus

s-¹, -s- pr. v. síne substantiv neutrus

s-² conjcț. v. să substantiv neutrus

-s v. fi substantiv neutrus

S s. m. invar. A douăzecea^[1] literă a alfabetului, numită „se”, și sunetul corespunzător. substantiv neutrus

1) -s (lat. ex) pref. care corespunde cînd cu de, des, dis, cînd cu ex, e: s-cad (ca de-cad, de-duc), s-pun (ca. ex-pun, e-mit). substantiv neutrus

2) -s, formă enclitică îld. îs=sînt: eŭ nu-s mort, eĭ nu-s acolo. substantiv neutrus

s’, eliziune îld. să (pron. și conj.): nu s’aude, s’audă cînd îĭ spun ! substantiv neutrus

S, s, s. m. 1. A douăzeci și doua literă a aflabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (consoană constrictivă dentală surdă). [Pr.: es, se, sî. – Pl. și: (1, n.) s-uri]. substantiv neutrus

S m. a 19-a literă a alfabetului: însoțit de o sedilă, devine sibilant: ședea, și. ║ n. abreviațiune pentru Sud. substantiv neutrus

s m. A noŭa-spre-zece literă a alfabetuluĭ latin. Sunetu eĭ e acela pe care-l întrebuințezĭ cînd vreĭ să facĭ pe cineva să întoarcă capu spre tine fără să strigĭ cu voce, ca în st saŭ pst. Cînd vrei să impuĭ tăcere, aĭ nevoĭe tot de s ca în st saŭ țst. Tăcerea se impune și pin șt. Între s și ș e aceĭașĭ relațiune ca între z și j. Unele popoare (Fr. It. Germ. Engl.) se folosesc de s pentru a reprezenta pe z între vocale. Această procedură e tot așa de greșită ca și cînd aĭ scrie așa și aĭ ceti aja ! Tot așa, înainte de b, d, g, l, m, n și v uniĭ pun s îld. z. Și asta e o procedură greșită care duce la falsificarea pronunțăriĭ, ca în slab, în care s nu se pronunță ca în dezleg, pe care uniĭ scriŭ greșit desleg. Unguriĭ scriŭ sz îld. s și s îld. ș. V. cele zise la ș. substantiv neutrus

s-au pr. + vb. aux. (s-au dus) substantiv neutrusau