ĂUÍ vb. IV. v. aui. verbăui
auí (auiésc, auít), vb. – A răsuna, a hăuli. Creație imitativă, ca hui, vui și hăuli, care exprimă toate același efect de rezonanță. – Der. auială, s. f. (bubuit, zgomot); auit, s. n. (zgomot mare); auitor, adj. (răsunător). verbaui
AUÍ, pers. 3 auiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hăui. [Pr.: a-u-i. – Var.: ăuí vb. IV] verbaui
auì v. a răsuna, a vui prelungit: auia pădurea. [Onomatopee]. verbauì
AUÍ, pers. 3 auiéște, vb. IV. Intranz. (Pop.) A răsuna prelung, a hăuli. [Var.: hăuí vb. IV] – Formație onomatopeică. verbaui
auí (= hăui) vb., ind. prez. pers. 3 și 6 auie verbaui
áuĭ și -ĭésc, V. hauĭ. verbauĭ
AUÍ, pers. 3 áuie și auiește, vb. IV. Intranz. A răsuna prelung; a hăui, a hui. Dar auie prelung sirena Și bate clopotul în dungă. BENIUC, C. 20. [Țigăncile] te îmbie să-ți ghicească norocul în ghioc alb care auie dacă-l pui la ureche. STANCU, D. 110. Toată valea auiește de-un ecou, frumos, muzical. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Ecouri lungi [de toacă] auiesc prin coridoare, prin sălile boltite ale chiliilor, întreaga mănăstire răsună ca o vioară. VLAHUȚĂ, O. A. II 164. – Pronunțat: a-u-i. – Variantă; ăuí (DUMITRIU, N. 289) vb. IV. verbaui
auí (a ~) (a-u-)/hăuí (a ~) (hă-u-) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. auiésc/hăuiésc, imperf. 3 sg. auiá/hăuiá; conj. prez. 3 să auiáscă/ să hăuiáscă verbaui
háuĭ și hăuĭésc, a hăui v. intr. (rudă cu huĭesc). Răsun prelung, vorbind de aer și de caverne marĭ: hăuĭa valea de mugetu leuluĭ. – Și auĭ. verbhauĭ
ăui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ăui | ăuire | ăuit | ăuind | singular | plural | ||
ăuind | ăuiți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | 'ăui | (să)'ăui | ăuiam | ăuii | ăuisem | |
a II-a (tu) | 'ăui | (să)ăuiești | ăuiai | ăuiși | ăuiseși | ||
a III-a (el, ea) | ăuiește | (să)ăuiai | ăuia | ăui | ăuise | ||
plural | I (noi) | ăuim | (să)ăuim | ăuiam | ăuirăm | ăuiserăm | |
a II-a (voi) | ăuiți | (să)ăuiți | ăuiați | ăuirăți | ăuiserăți | ||
a III-a (ei, ele) | 'ăuie | (să)'ăuie | ăuiau | ăuiră | ăuiseră |