ắstălalt pr. m., adj. pr. m., g.-d. ắstuilalt, pl. ắștialalți, g.-d. ắstorlalți; f. ắstălaltă, g.-d. ắsteilalte, pl. ástelalte, g.-d. ắstorlalte articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeăstălalt
ẮSTĂLALT, ÁSTĂLALTĂ, ăștialalți, astelalte, pron. dem. Acesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de noi. ◊ (Adjectival) Partea astălaltă. [Gen.-dat. sg.: ăstuilalt, asteilalte și ăsteilalte, gen.-dat. pl.: ăstorlalți, ăstorlalte] – Din ăst + alalt (= ălalalt). articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeăstălalt
ẮSTĂLALT, ÁSTĂLALTĂ, ăștialalți, astelalte, pron. dem., adj. pron. dem. (Pop. și fam.) Acesta (din doi) care este în apropierea noastră, cel mai aproape de noi. A venit ăstălalt. Partea astălaltă. [Gen.-dat. sg.: ăstuilalt, ăsteilalte și asteilalte; gen.-dat. pl.: ăstorlalți, ăstorlalte]. – Ăst + alalt (= ălalalt). articol / numeral / adjectiv pronominal / pronumeăstălalt
ăstălalt | masculin | feminin | |
nominativ-acuzativ | singular | 'ăstălalt | 'astălaltă |
plural | 'ăștialalți | 'astelalte | |
genitiv-dativ | singular | 'ăstuilalt | 'ăsteilalte |
plural | 'ăstorlalți | 'ăstorlalte |