ă definitie

ă¹ (literă) s. m. / s. n., pl. ă / ă-uri substantiv neutruă

ă² (sunet) s. m., pl. ă substantiv neutruă

Ă s. m. invar. A doua literă a alfabetului și sunetul corespunzător. substantiv neutruă

ă m. vocală confuză ce provine dintr´un a neîntonat, median sau final: bărbat (din barbă), călare (din cal). substantiv neutruă

Ă, ă, s. m. 1. A doua literă a alfabetului limbii române; 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, cu deschidere mijlocie, nerotunjită). [Pl. și: (1, n.) ă-uri]. substantiv neutruă

a interj. – Exprimă surpriză, cu un sens secundar de mirare sau de indignare. Creație expresivă. substantiv neutrua

a prep. – 1. (Înv.) Exprimă o relație spațială (cu sau fără ideea de mișcare): șezu a dreapta lui Dumnezeu (Coresi). – 2. (Înv.) Exprimă o relație temporală sau instrumental-modală: sîmbătă a prînzul cel mare (N. Costin). – 3. (Înv.) De la sensul spațial s-a dezvoltat un sens cauzal: mearsă în pădure a lemne (Dosoftei). – 4. Exprimă o relație de identitate, fie reală, fie presupusă: cîinii latră a om străin (N. Gane). – 5. Însoțește inf. scurt și (înv.) inf. lung. În primul caz, se suprimă la timpurile compuse cu inf. (voi fugi), după a ști și a putea (nu pot face nimic) și după un pron.rel.-inter. (n-are ce face). – 6. (Înv.) Însoțește gen. dat. nedeterminat: nice frate a frate va folosi, nice părinte a fecior (Varlaam). Lat. ad, al cărui rezultat romanic este în general a (Pușcariu 1; Candrea-Dens., 1; REW 136; DAR). Toate întrebuințările din rom. sînt romanice, chiar și gen.-dat.: cf. Pușcariu, Lr., 190 (citat din CIL, XIII, 2483: membra ad duos fratres, rom. membrele a doi frați). A fost înlocuit treptat și astăzi aproape complet, de la. Tendința actuală este de a i se limita folosirea la 4 și 5. substantiv neutrua

A² interj. 1. Exclamație care exprimă diferite stări emotive: surprindere; admirație, entuziasm; plăcere, satisfacție; necaz, supărare; regret; indignare etc. 2. Exlamație care însoțește reamintirea bruscă a unui lucru omis. substantiv neutrua

A¹ s. m. invar. Prima literă a alfabetului și sunetul corespunzător. ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit. substantiv neutrua

A³ prep. 1. (Precedă infinitivul ca formă-tip a verbului) A lucra. 2. (Exprimă un raport de comparație sau de asemănare) Miroase a pământ ♦ În semn de... Fluiera a pagubă (ISPIRESCU). 3. (Servește la alcătuirea unor construcții corespunzătoare genitivului). Atoateștiutor. ◊ (Intră în compunerea unor adjective) Atotcuprinzător. ♦ (Cu valoare de articol posesiv) Să le lege de codițele a trei cai neînhămați (RETEGANUL). 4. (Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale și prepoziționale) De-a dreapta. – Lat. ad. substantiv neutrua

A⁴ prep. (Introduce un numeral distributiv) De câte... 3 saci a 80 kg. – Fr. à. substantiv neutrua

A⁴ prep. (Formează numerale distributive). De câte... 3 saci a 80 de kg. – Din fr. à. substantiv neutrua

a⁷ / aa interj. substantiv neutrua

A¹, a, s. m. 1. Prima literă a alfabetului limbii române. ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime. 2. Sunet notat cu această, literă (vocală deschisă, nerotunjită medială).[Pl. și: (1, n.) a-uri] substantiv neutrua

A² interj. (De obicei repetat) Exclamație care exprimă: surprindere, admirație, entuziasm; plăcere, satisfacție; necaz, supărare; regret; indignare, reamintirea bruscă a unui lucru omis; ah. – Onomatopee. substantiv neutrua

a¹ (literă) s. m. / s. n., pl. a / a-uri substantiv neutrua

a² (sunet), s. m. pl. a substantiv neutrua

a³ prep. substantiv neutrua

1) *a m. Prima literă și vocală a alfabetului latin (numită alfa în alfabetu gr. și az în cel cirilic), care reprezentă un sunet produs cu gura foarte deschisă și cu limba în stare de repaus: un A, doĭ saŭ doĭ de A. 2) a v. ajutător p. formarea pers. III sing. a perf. compus (lat. habet; it. ha, fr. a): a fost (în nord o fost). 3) a v. ajutător p. formarea viitorului, prescurtare din va. V. va. 4) a (lat. ad, it. a, fr. a) prep. care 1) precede infinitivu: a ști, e greŭ a ști (să știĭ) tot, era gata a-ĭ spune (să-ĭ spună); 2) arată relațiunea, asemănarea ori tendența: miroase a crin, seamănă o [!] vulpe, urlă a pustiŭ, face a răŭ, rațele fac a ploaie, trage a boĭer, (odinioară: ĭeșind a vînat azi: la vînat); 3) arată direcțiunea, locu, timpu saŭ modu și se scrie unită cu substantivu formând adverbe: îmĭ aduc aminte („la minte”), mă duc ori dorm acasă („la casa mea”), amează, amurg, alene; odinioară se scria despărțit: stînd în picioare cu șlicele a (în) mînă (N. Cost. 2,77); 4). exprimă genitivu și dativu adjectivelor și pronumelor nehotărîte și al numeralelor: înaintea a atîtea năroade (atîtor noroade), vorbe a niscaiva oameni, vorbe de la niște oameni, știutor a tot, știutor a toate (a-tot-știutor), tată a doĭ, a treĭ, a opt copiĭ; stăpîn a multe turme, stăpîn a cît pămînt vreĭ; i-a tăiat capul și luĭ, și a treĭ pruncĭ (V. de și de-a). 5) a (lat. illa, de unde vine și ĭa, dînsa) art. care arată genitivu sing. fem.: cartea e a luĭ, a eĭ. Vest. Art. fem. îld. cea: casa a mică, pl. casele ale (saŭ ăle) mici. V. aseară. 6) *a- și în ainte [!] de vocale an-, prefix privativ grecesc uzitat în nomeclatura științifică: aseptic, acatalectic, anorganic, anemic. 7) -a, sufix care se adaugă pronumelor (izolate saŭ neurmate de substantiv) și adverbelor: acestora, oamenilor acestora, nimănuĭa, altuĭa, acuma, aicea. 8) a, interj. de mirare, admirare saŭ exclamare: A! Ce e asta? A! Dac' ar fi așa, bine ar fi! – Unit cu ba (scris mai corect a, ba se întrebuințează la o întrebare saŭ la exprimarea mirăriĭ ori îndoieliĭ: A, ba! Țara pĭere, și baba se pĭaptănă! substantiv neutrua

a, prep. – La: „Puii stau a soare și eu a umbră” (D. Pop 1970: 158); „O luat dasagii de-a umăr” (idem); „O sărit omu' cu un brăcinar din gatii a mână” (Papahagi 1925: 125); „Mă duc sara la fântână / Cu gălețile a mână” (Bârlea 1924, II: 357). – Lat. ad „la„. substantiv neutrua

a¹ s.m. invar. I 1 Prima literă a alfabetului limbii române. ◊ Expr. De la a la z = de la început până la sfârșit; totul, în întregime. 2 Sunetul corespunzător acestei litere (vocală medială, deschisă, nerotunjită). 3 Semn grafic pentru această literă (a, A). II 1 (muz.) Notație literală pentru sunetul la în țările germanice. 2 (metr.) Simbol pentru amper. 3 (mat.) Simbol pentru arie. 4 (chim.) Numele unei vitamine (A). 5. (med.) Numele unei grupe sangvine (A II). 6. (log.) Simbol pentru judecățile universal-afirmative. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv neutrua

a²- Element de compunere „fără“, „lipsit de“. • și an-. /<fr. a-, an-; cf. gr. ά- άν- „fără, lipsit de“. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv neutrua

a³ interj. 1 Exclamație prin care se exteriorizează diferite stări emotive: a) Surprindere. A, te-am prins! b) Admirație. A, ce rochie frumoasă! c) Satisfacție. Ai mâncat ciocolata? – A, a fost foarte bună! d) Regret. Ai pierdut banii? – A, asta-i situația! e) Indignare. A, din ăștia-mi ești?; ah. 2 Exclamație care însoțește reamintirea bruscă a unui lucru omis. Ți-ai amintit? – A, asta era! • /onomat. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv neutrua

a⁴ prep. 1 Precedă infinitivul ca formă-tip a verbului. A citi. 2 Intră în compunerea unor adverbe, locuțiuni adverbiale și prepoziționale, a unor substantive și adjective în structura cărora este inclus tot și în numirea unor jocuri de copii. Ex. Acasă, de-a dreapta, de-a baba oarba. 3 Exprimă un raport de comparație sau de asemănare. Miroase a tămâie. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă. 4 Se utilizează pentru a exprima genitivul unor numerale sau al unor pronume și adjective pronominale nehotărâte. Cărțile a doi copii. Simbolul a ceva. • /lat. ad. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române“, Ed. Arc & Gunivas, 2007) substantiv neutrua

a prep. 1. arată o pozițiune exterioară: a casă; fig. a minte; 2. o presimțire: miroase a..., fig. nu-i a bună; 3. modul: merge a lene; 4. precede orice infinitiv, distingându-1 de forma-i nominală corespunzătoare: a face în raport cu facere [Lat. AD]. substantiv neutrua

A m. întâia literă a alfabetului. In vechiul alfabet românesc, derivat din cel cirilic și în uz până la 1860, ea poartă numele de az. V. az. substantiv neutrua

a! int. exprimă o surprindere sau uimire (mai adesea neplăcută): a! ce om! substantiv neutrua

A⁴ prep. (Formează numerale distributive). De câte... 3 saci a 80 de kg. – Din fr. à. substantiv neutrua

A¹ s. m. invar. Prima literă a alfabetului și sunetul corespunzător; este o vocală nerotunjită, cea mai deschisă din seria medială. ◊ Expr. De la a (pînă) la z = de la început pînă la sfîrșit; de la alfa la omega. substantiv neutrua

A² interj. (Adesea lungit sau repetat) 1. Exclamație care exprimă diferite stări emotive: a) surprindere, mirare. A, dar lîngă sobă s-a mișcat culcușul cățelului. BASSARABESCU, V. 32; b) admirație, entuziasm. Am așteptat cît am așteptat înghesuit în fund, și-n sfîrșit am auzit: A ! a! și bătăi în palme din toate părțile. Se arătase sus pe movilă vestitul cîntăreț. CARAGIALE, O. I 375; c) plăcere, satisfacție. Șeful (cordial): Aaa! Am onoarea, dom’profesor. SEBASTIAN, T. 191. Să ciocnim, giupîne ! Noroc și într-un ceas bun. Amin! (Bea) A!... bun îi! ALECSANDRI, T. I 329; d) bucurie răutăcioasă, triumf. A! a! bine ți-a făcut! e) necaz, supărare. A! ce copil neastîmpărat! f) întristare, regret. A, ce rău îmi pare că nu te-am ascultat! g) indignare, amenințare. A, tîlharule, vii sus de stingherești fata de la gherghef? ALECSANDRI, T. I 338. N-apucă să sfîrșească, căci buzduganul armașului, lovindu-l drept în frunte, îl oborî la pămînt. – A, voi ocărîți pre domnul vostru! strigă acesta. NEGRUZZI, S. i 152. 2. Exclamație care însoțește reamintirea bruscă a unui lucru scăpat din vedere. A, cît p-aci să uit să-ți povestesc cum s-au petrecut lucrurile. substantiv neutrua

A³ prep. 1. (Precedă infinitivul ca formă-tip a verbului) A vorbi. A citi. ◊ (Precedă infinitivul care are rol de subiect sau de complement în propoziție) I-a dat poruncă ca să-i deschidă toate tronurile cu haine, spre a-și alege. ISPIRESCU, L. 3. E ușor a scrie versuri Cînd nimic nu ai a spune. EMINESCU, O. I 226. Încă nu apucaseră feciorii a aprinde luminările. ALECSANDRI, T. I 155. Nu rînji, lele, dinții, Că n-am venit a peți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 450. 2. (Exprimă un raport de comparație sau de asemănare) Vîntul venea vîjîind din timpii, trecea prin finețe și țipa cîteodată a pustiu. SADOVEANU, O. I 147. Aerul mirosea a pămînt ud, a iarbă proaspătă ș-a flori de liliac. VLAHUȚĂ, O. A. 371. Urcă-te, leică, într-un copaci mare și te uită în toate părțile, doară de vei vedea ceva așa care să semene a sat. ISPIRESCU, L. 336. Un fir de o mătase albă, subțire, strălucită, ce semăna mai mult a o vie rază de lună... decît a fir de tort. EMINESCU, N. 8. ◊ (Construcția prepozițională exprimă o presimțire, o prevestire, o amenințare) O adiere rece... șuieră a primejdie. SLAVICI, V. P. 156. A lupilor potaie... vine... urlînd a moarte. ALECSANDRI, P. A. 222. Un fel de vultur ce țipă a ploaie. ȘEZ. II 151. ♦ În semn de... Fața omului se chirci a durere. PREDA, I. 167. Parcă se coborîse încet o pleoapă, a somn, peste rămășițele de lumină. SADOVEANU, O. V 458. Sta în loc și fluiera a pagubă. ISPIRESCU, L. 139. Cîteodată... prea arare... A tîrziu cînd arde lampa. EMINESCU, O. I 106. 3. (Formează, împreună cu substantive precedate de numerale ori de adjective pronominale nehotărîte sau împreună cu pronume nehotărîte, construcții cu valoare de genitiv) Să le lege de codițele a trei cai neinvățați. RETEGANUL, P. II 40. ◊ (Intră în compunerea unor adjective) Atotcuprinzător. Atotștiutor. 4. (Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale și prepoziționale, exprimînd un raport local) De-a curmezișul. De-a latul. ◊ Locomotiva scundă... trăgea încet șa e vagoane de-a lungul cîmpiei. DUMITRIU B. F. 5. Masele grele de păr... o încoronau de-a dreapta și de-a stînga. DUMITRIU, B. F. 37. ♦ (Intră în compunerea unor locuțiuni adverbiale, exprimînd un raport modal) De-a berbeleacul. De-a binelea. De-a gata. substantiv neutrua

A⁴ prep. (Cu sens distributiv, precedînd numerale) De cîte... Trei caiete a un leu. substantiv neutrua

A³ prep. 1. (Precedă infinitivul scurt ca formă-tip a verbului) A lucra. 2. (Exprimă un raport de comparație sau de asemănare) Miroase a pământ. ♦ În semn de... Fluieră a pagubă. 3. (Intră în compunerea unor adverbe, locuțiuni adverbiale și prepoziționale și a unor substantive și adjective în care este inclus tot) De-a dreapta, atoatevăzător, atotputernic. – Lat. ad. substantiv neutrua

A⁵- Element de compunere care indică absența, excluderea etc. Amoral, anhidru. [Var.: an-] – Din fr. a-. substantiv neutrua

a⁴ adj. pr. v. ăl¹ substantiv neutrua

a⁵ art. v. al, ăl¹ substantiv neutrua

a⁶ vb. aux. v. avea² substantiv neutrua

â (literă) s. m. / s. n., pl. â / â-uri substantiv neutruâ

â m. son reprezentând o rostire mai energică și mai adâncă decât cel precedent și provenind obișnuit dintr´un a urmat de o nazală: păgân (lat. PAGANUS), rumân (lat. ROMANUS); a fost apoi propagat de slavona și turca, cari posed acelaș son. substantiv neutruâ

Â, â, s. m. 1. A treia literă a alfabetului limbii române. 2. Sunet notat cu această literă (vocală medială, închisă, nerotunjită). Pl. și: (1, n.) â-uri]. substantiv neutruâ

l-a pr. + vb. aux. (l-a dus) substantiv neutrula

i-a pr. + vb. aux. (i-a dat) substantiv neutruia

a-i prep. + pr. (a-i da) substantiv neutruai

a-l prep. + pr. (a-l da) substantiv neutrual

à la (fr.) prep. (à la Cluj) substantiv neutruàla

de-a V. de 1 și a 4. substantiv neutrudea

și-a¹ conjcț. + art. (în tempo rapid) (și-a mea) substantiv neutrușia

și-a² conjcț. + vb. aux. (în tempo rapid) (și-a mers) substantiv neutrușia

și-a³ pr. + vb. aux. (în tempo rapid) (și-a închipuit) substantiv neutrușia

mea¹/a mea¹ v. meu¹/al meu¹ substantiv neutrumea

a-și prep. + pr. (a-și închipui) substantiv neutruași

a-ți prep. + pr. (a-ți da) substantiv neutruați

sale³ / a sále v. său¹/ al său substantiv neutrusale

*non-á s. n. substantiv neutrunon-a

de-a-una, adv. – Totodată, în același timp: „Jos la ele cobora, / De-a-una le și hrănea” (Ștețco 1990: 92). substantiv neutrudeauna

datorá¹ (a ~)/(înv.) datorí¹ (a ~) (a avea o datorie materială sau morală) vb., ind. prez. 3 sg. datoreáză/datoréște, imperf. 3 sg. datorá/datoreá; conj. prez. 3 să datoréze/să datoreáscă; ger. datorấnd/datorínd substantiv neutrudatora

drămuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămuiésc, imperf. 3 sg. drămuiá; conj. prez. 3 să drămuiáscă substantiv neutrudrămui

a témpo (it.) loc. adv. substantiv neutruatempo

a face ă-ă expr. (în limbajul copiilor mici) a defeca. substantiv neutruafaceăă

a frésco (it.) loc. adj., loc. adv. substantiv neutruafresco

MOT A MOT adv. (Fam.) Cuvânt cu cuvânt; literal. [< fr. mot à mot]. substantiv neutrumotamot

MOT À MOT [MOTAMÓ] adv. (fam.) cuvânt cu cuvânt; literal. (< fr. mot à mot) substantiv neutrumotàmot

A GIÓRNO loc. adv. (iluminat) ca ziua. (< it. a giorno) substantiv neutruagiorno

A PRIÓRI adv., adj.invar. Înaintea oricărei experiențe, înainte de fapte, în mod aprioric. [Pron. -pri-o-ri. / < lat.sc. a priori – din ceea ce precedă]. substantiv neutruapriori

A PRIÓRI loc. adj. și adv. (în mod) aprioric. (< lat. a priori, din ceea ce precedă) substantiv neutruapriori

APRIÓRI adv. (Fil.) În mod aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Fr. a priori (lat. lit. a priori). substantiv neutruapriori

noástră¹/ a noástră¹ v. nóstru¹/ al nóstru¹ substantiv neutrunoastră

noástre³/ a noástre v. nóstru¹/ al nóstru¹ substantiv neutrunoastre

murdărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. murdărésc, imperf. 3 sg. murdăreá; conj. prez. 3 să murdăreáscă substantiv neutrumurdări

de-a dúra loc. adv. substantiv neutrudeadura

de-a fáce v. aveá¹ substantiv neutrudeaface

de-a gáta loc. adv. substantiv neutrudeagata

a giórno (it.) (gior-) loc. adj., loc. adv. substantiv neutruagiorno

a prióri (lat.) (-pri-o-ri) loc. adj., loc. adv. substantiv neutruapriori

a priorì adv. înainte de orice experiență, din pură rațiune: judecată a priori, opus lui a posteriori. substantiv neutruapriorì

de-a prep. exprimă: 1. o mișcare vie și face parte din numirile jocurilor copilărești: de-a baba oarbă, de-a berbeleacu; 2. o mișcare prelungită într’o direcție oarecare: de-a lungul, de-a rândul; 3. se pune înaintea infinitivului: n’are de a face. substantiv neutrudeaprep

A GIÓRNO loc. adj., loc. adv. Ca ziua. Luminat a giorno. – Loc it. substantiv neutruagiorno

A PRIÓRI loc. adj., loc. adv. (Fil.) (În mod) aprioric. [Pr.: -pri-o-] – Loc. lat. substantiv neutruapriori

à la carte (fr.) [carte pron. cart] loc. adj., loc. adv. substantiv neutruàlacarte

A CAPÉLLA loc. adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Fără acompaniament instrumental. [Var. (după alte surse) a cappella. / < it. a cappela]. substantiv neutruacapella

de-a valma V. valma. substantiv neutrudeavalma

à la russe (fr.) [pron. alarüs] loc. adj., loc. adv. substantiv neutruàlarusse

de-a roáta loc. adv. substantiv neutrudearoata

de-a súrda loc. adv. substantiv neutrudeasurda

de-a túmba loc. adv. substantiv neutrudeatumba

de-a válma loc. adv. substantiv neutrudeavalma

à la longue (fr.) [pron. alalõg] (lon-gue) loc. adj., loc. adv. substantiv neutruàlalongue

A CAPPÉLLA adv., adj. (Despre muzică sau despre o formație corală) Fără acompaniament instrumental. – Loc. it. substantiv neutruacappella

A CAPPÉLLA loc. adj. și adv. (despre lucrări corale) fără acompaniament instrumental. (< it. a cappella) substantiv neutruacappella

A FORTIÓRI loc. adv., adj. inv. care se impune cu necesitate. ◊ (log.; despre raționamente) care constă în trecerea de la o judecată la alta pe baza faptului că în favoarea celei de-a doua judecăți există tot atâtea temeiuri. (< lat. a fortiori, cu atât mai mult) substantiv neutruafortiori

AFORTIÓRI adv., adj. invar. 1. Adj. invar. (Despre raționamente) Care constă în trecerea de la o judecată la alta, în favoarea celei de-a doua judecăți existând tot atâtea temeiuri sau temeiuri în plus. 2. Adv., adj. invar. (Livr.) (Care se impune) cu necesitate. [Pr.: -ti-o-] – Loc. lat. substantiv neutruafortiori

AFORTIÓRI adj. (Liv.) Care se impune cu necesitate, care este necesar. ♦ Formă de raționament constând în trecerea de la o judecată la alta datorită faptului că în favoarea celei de-a doua judecăți există tot atâtea temeiuri sau chiar mai multe. [< lat. a fortiori – cu atât mai mult]. substantiv neutruafortiori

de-a căláre loc. adv. substantiv neutrudeacălare

de-a poárca (pop.) loc. adv. substantiv neutrudeapoarca

de-a púruri/de-a púrurea loc. adv. substantiv neutrudeapururi

de-a rấndul loc. adv. substantiv neutrudearândul

!de-a stấnga loc. adv., loc. prep. substantiv neutrudeastânga

!complăceá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se compláce; part. complăcút substantiv neutrucomplăcea

cu de-a síla loc. adv. substantiv neutrucudeasila

a cappélla (it.) loc. adj., loc. adv. substantiv neutruacappella

a fortióri (lat.) [ti pron ți] (-ti-o-ri) loc. adj., loc. adv. substantiv neutruafortiori

*autoacuzá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoacúză substantiv neutruautoacuza

*autoeducá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoedúcă substantiv neutruautoeduca

!autoreglá (a se ~) (a-u-, -re-gla) vb. refl., ind. prez. 3 se autoregleáză substantiv neutruautoregla

!autoserví (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se autoservéște, imperf. 3 sg. se autoserveá; conj. prez. 3 să se autoserveáscă substantiv neutruautoservi

A FORTIÓRI loc. adv., loc. adj. Mod de argumentare prin care ceea ce este demonstrat pentru un caz se extinde la alt caz, care, fiind o subclasă a primului, prezintă tot atâtea sau mai multe temeiuri. [Pr.: -li-o-] – Loc lat. substantiv neutruafortiori

à la grecque (fr.) [grecque pron. grec] (grec-que) loc. adj., loc. adv. substantiv neutruàlagrecque

!de-a fir a păr (pop.) loc. adv. substantiv neutrudeafirapăr

de-a bínelea loc. adv. substantiv neutrudeabinelea

de-a búșilea loc. adv. substantiv neutrudeabușilea

de-a dréptul loc. adv. substantiv neutrudeadreptul

*autodepășí (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se autodepășéște substantiv neutruautodepăși

!automutilá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se automutileáză substantiv neutruautomutila

de-a bába-gáia loc. adv. substantiv neutrudeababagaia

de-a cufúndul (reg.) loc. adv. substantiv neutrudeacufundul

de-a púia-gáia loc. adv. substantiv neutrudeapuiagaia

de-a spinárea loc. adv. substantiv neutrudeaspinarea

a posterióri (lat.) (-ri-o-ri) loc. adj., loc. adv. substantiv neutruaposteriori

*autodenunțá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autodenúnță substantiv neutruautodenunța

!autofinanțá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autofinanțeáză substantiv neutruautofinanța

!autopastișá (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 se autopastișeáză, 1 pl. ne autopastișắm; conj. prez. 3 să se autopastișéze; ger. autopastișấndu-se substantiv neutruautopastișa

a posteriori adv. din experiență, după consecințe, în opoziție cu a priori. substantiv neutruaposteriori

A POSTERIÓRI loc. adj., loc. adv. (Fil.) Bazat pe experiență, dobândit în urma experienței. [Pr.: -ri-o-] – Loc. lat. substantiv neutruaposteriori

pe de-a-ntrégul loc. adv. substantiv neutrupedeantregul

de-a azvârlíta loc. adv. substantiv neutrudeaazvârlita

de-a bába-oárba loc. adv. substantiv neutrudeababaoarba

de-a prínselea loc. adv. substantiv neutrudeaprinselea

*autoproclamá (a se ~) (a-u-to-pro-cla-) vb. refl., ind. prez. 3 se autoproclámă substantiv neutruautoproclama

!de-a-ndărátelea (pop.) loc. adv. substantiv neutrudeandăratelea

de-a ascúnselea v. de-a v-ați ascúnselea substantiv neutrudeaascunselea

de-a rostogólul loc. adv. substantiv neutrudearostogolul

de-a berbeleácul loc. adv. substantiv neutrudeaberbeleacul

!autosugestioná (a se ~) (a-u-, -ti-o-) vb. refl., ind. prez. 3 se autosugestioneáză substantiv neutruautosugestiona

!de-a-n picioárelea (pop.) loc. adv. substantiv neutrudeanpicioarelea

de-a v-ați ascúnselea/(pop.) de-a ascúnselea loc. adv. substantiv neutrudeavațiascunselea