învolt definitie

învólt (rar) adj. m., pl. învólți; f. învoáltă, pl. învoálte adjectiv învolt

învólb, -vólt, a -voálbe v. tr. (lat. in-văolvere, -volútum, a învălătuci. V. învolt, dezvolt, dez- și suvolb, holbez). Vest. Înfășor, învălătucesc: volbura se învoalbe (Șez. 36, 6), pînza se învoalbe la învîltoare (CL. 1910, 4). Ban. (învolb, a ). Holbez. adjectiv învolb

1) învólt, -voáltă adj. (d. învolb). Vest. Bătut, cu maĭ multe rîndurĭ de petale: florĭ învoalte. Fig. Plin, bogat: vie´nvoaltă, mustățĭ învoalte. adjectiv învolt

învolt a. 1. des, stufos: păr învolt, mustăți învoalte; 2. cu foile îndesate și mari: floare învoaltă. [Lat. INVOL(U)TUS]. adjectiv învolt

ÎNVÓLT, ÎNVOÁLTĂ, învoiți, învoalte, adj. (Rar) 1. (Despre flori) Cu petale multe și dese; bătut2, înfoiat, bogat. ♦ (Despre păr, pene, coamă) Des, îmbelșugat, bogat. 2. Rotunjit, plin, umflat, înfoiat. [Var.: (înv.) învóltă adj.] – Lat. *invol(u)tus (< involvere). adjectiv învolt

ÎNVÓLTĂ adj. v. învolt. adjectiv învoltă

ÎNVOÁLBE, învólb, vb. III. (Reg.) 1. Refl. A se învolbura, a se învârteji; (despre ființe) a se învârti pe loc. 2. Refl. (Despre plante) A se dezvolta, a crește. ♦ Tranz. A holba ochii. 3. Tranz. A pregăti firele pentru năvădit. [Var.: învolbá vb. I] – Lat. involvere. verb tranzitiv învoalbe

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului învolt

învolt   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular învolt învoltul învoltă învoalta
plural învolți învolții învolte învoaltele
genitiv-dativ singular învolt învoltului învoalte învoltei
plural învolți învolților învolte învoltelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z