învinui definitie

învinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învinuiésc, imperf. 3 sg. învinuiá; conj. prez. 3 învinuiáscă verb tranzitiv învinui

învinuì v. a arunca vină asupra cuiva. verb tranzitiv învinuì

ÎNVINUÍ, învinuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) considera vinovat; a (se) învinovăți; a (se) acuza. ♦ Tranz. Spec. A acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești; a inculpa. – În + vină + suf. -ui. verb tranzitiv învinui

învinuĭésc v. tr. (d. vină). Maĭ rar. Acuz, învinovățesc. – Vechĭ vinuĭésc. verb tranzitiv învinuĭesc

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului învinui

învinui   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învinui învinuire învinuit învinuind singular plural
învinuind învinuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învinuiesc (să) învinuiesc învinuiam învinuii învinuisem
a II-a (tu) învinuiești (să) învinuiești învinuiai învinuiși învinuiseși
a III-a (el, ea) învinuiește (să) învinuiai învinuia învinui învinuise
plural I (noi) învinuim (să) învinuim învinuiam învinuirăm învinuiserăm
a II-a (voi) învinuiți (să) învinuiți învinuiați învinuirăți învinuiserăți
a III-a (ei, ele) învinuiesc (să) învinuiască învinuiau învinui învinuiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z