reduceri si promotii 2018
Definitie înviere - ce inseamna înviere - Dex Online

înviere definitie

înviére f. Acțiunea de a învia. Învierea Domnuluĭ, sărbătoarea și serviciu religios făcut la ortodocșĭ în noaptea de Sîmbătă spre Duminică și cu care începe Paștele. substantiv feminin înviere

înviére (-vi-e-) s. f., g.-d. art. înviérii substantiv feminin înviere

înviere f. 1. acțiunea de a învia și rezultatul ei: cântând un imn de înviere BĂLC.; 2. Învierea Domnului, sărbătoarea și slujba făcută în noaptea. Paștelor. substantiv feminin înviere

ÎNVIÉRE s. f. Acțiunea de a învia. ♦ Cea mai mare sărbătoare creștină, de Paște, care celebrează învierea din morți a lui Isus Hristos, după răstignirea pe cruce; slujba din noaptea premergătoare acestei sărbători. [Pr.: -vi-e-] – V. învia. substantiv feminin înviere

Înviérea (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Înviérii substantiv feminin învierea

înviá (a ~) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg. învíi / înviéz, 2 învíi / înviézi, 3 învíe / înviáză, 1 pl. înviém (-vi-em); conj. prez. 3 să învíe / înviéze; ger. înviínd (-vi-ind) verb tranzitiv învia

învíŭ, fals îld. înviĭ. verb tranzitiv înviŭ

învià v. 1. a da vieață; 2. a se scula din morți: Hristos a înviat! [Lat. IN VIVERE]. verb tranzitiv învià

înviá (-íu, înviát), vb. – A reveni sau a readuce la viață. – Var. (înv.) învie, înviere. Mr. înviedz. Lat. vῑvĕre, pref. verbal în- (Tiktin; DAR). Rezultatul normal, înviĕre, astăzi dispărut, (apare în texte din sec. XVI-XVII), și-a schimbat conjug., ca în Banat scriarescriere (Tiktin), cf. și confuzia între curere și curare (după DAR, învia e reprezentant direct al unui lat. invῑvāre, cf. Pușcariu, Dacor., VI, 704, ipoteză ce pare inutilă). Eset cuvînt comun (ALR, I, 175); part. învis, de la conjug. primitivă, se conservă încă în Trans. de Nord (Drăganu, Dacor., II, 611). – Der. învietor, adj. (care reînvie); înviere, s. f. (acțiunea de a învia). verb tranzitiv învia

învíĭ și înviéz, a și (vechĭ, azĭ nord) a învie, -vis v. intr. (lat. in-vivĕre, a trăi. Forma a învie se conj. întocmaĭ ca a scrie și avea un perf. arhaic înviș pe lîngă înviseĭ, pers. III învise. Forma a învia e pin [!] anal. după a tăĭa ca´n Banat a scria îld. a scrie. V. viez). Mă scol din morțĭ: eŭ înviĭ, tu înviĭ; Hristos a´nviat saŭ a´nvis (formulă de salutare a creștinilor la Paște, la care se răspunde cu Adevărat a´nviat saŭ a´nvis). V. tr. Daŭ vĭață, vivific, însuflețesc: Hristos l-a´nviat pe Lazăr (Ev.). – Fals înviŭ. verb tranzitiv înviĭ

ÎNVIÁ, învíi, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a readuce la viață după ce a murit. ♦ Fig. A reveni sau a face să revină în minte, a (se) trezi în amintire. ♦ Intranz. (Despre vegetație) A renaște după sfârșitul iernii, a începe să se dezvolte din nou. 2. Fig. A da sau a căpăta putere, vlagă, a (se) umple de viață; a (se) înviora, a (se) anima. [Pr.: -vi-a.Prez. ind. și: înviez] – În + viu. verb tranzitiv învia

înviéz, V. înviĭ. verb tranzitiv înviez

*reînvíĭ și -viéz v. tr. și intr. (re- și înviĭ). Greșit îld. înviĭ, înviez. verb tranzitiv reînviĭ

a învia din morți expr. a se reface după o boală sau un accident extrem de grav. verb tranzitiv aînviadinmorți

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului înviere

înviere   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular înviere învierea
plural învieri învierile
genitiv-dativ singular învieri învierii
plural învieri învierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z