reduceri si promotii 2018
Definitie învestit - ce inseamna învestit - Dex Online

învestit definitie

ÎNVESTÍT, -Ă, învestiți, -te, adj. Care a primit oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. – V. învesti. adjectiv învestit

INVESTÍT, -Ă, investiți, -te, adj. (Despre un fond, un capital etc.) Plasat, alocat într-o întreprindere. adjectiv investit

INVESTÍT, -Ă, investiți, -te, adj. (Despre valori bănești) Plasat, folosit într-o afacere, într-o întreprindere etc. – V. investi. adjectiv investit

înveștít n., pl. urĭ. Vechĭ. Îmbrăcăminte. adjectiv înveștit

învắsc, -văscút, a -véște și (în)veștésc v. tr. (lat. investire, a îmbrăca, d. vestis, veșmînt, haĭnă; it. vestire, pv. sp. pg. vestir, fr. vêtir.Învăsc, înveștĭ, învește, să învească, întocmaĭ ca cresc). Vechĭ. Azĭ lit. (numaĭ formele´n -uĭ, ut). Îmbrac: un prunc învăscut în scutice [!]. Fig. Poet. Învăscut în raze, înconjurat de raze. Refl. Ignoranța se învăscuse într´înșiĭ (Petrașcu, Fig. lit. contemp. 205), păcatu s´a învăscut în om. verb tranzitiv învăsc

INVESTÍ vb. IV. tr. 1. (Ec.) A plasa, a aloca un fond, un capital într-o întreprindere. 2. V. învesti. [P.i. -tesc. / < fr. investir, it. investire]. verb tranzitiv investi

investì v. 1. a pune în posesiunea unui titlu, a unei demnități; 2. a împresura din toate părțile cu armata. verb tranzitiv investì

ÎNVEȘTÍ vb. IV v. învește. verb tranzitiv învești

învéște, înveștésc, V. învăsc. verb tranzitiv învește

ÎNVEȘTÍ vb. IV. v. învește. verb tranzitiv învești

investí (a ~) (a plasa capital) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. investésc, imperf. 3 sg. investeá; conj. prez. 3 să investeáscă verb tranzitiv investi

INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție. – Din fr. investir, lat. investire. verb tranzitiv investi

INVESTÍ, investesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un fond, un capital etc.) A plasa, a aloca într-o între­prindere. Statul democrat-popular investește an de an sume din ce în ce mai mari pentru protecția muncii. SCÎN­TEIA, 1952, nr. 2800. ◊ Fig. Investise, după părerea lui, în copil, un anumit capital. VORNIC, P. 9. verb tranzitiv investi

ÎNVESTÍ vb. IV. tr. (În evul mediu) A da cuiva învestitura; a acorda cuiva în mod oficial un drept, o demnitate. [P.i. -tesc, var. investi vb. IV. / cf. it., lat. investire, fr. investir]. verb tranzitiv învesti

învestí (a ~) (a acorda oficial un drept) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înves­tésc, imperf. 3 sg. învesteá; conj. prez. 3 învesteáscă verb tranzitiv învesti

ÎNVESTÍ, învestesc, vb. IV. Tranz. A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție. ♦ (În Evul Mediu) A da cuiva învestitura. – Din fr. investir, lat. investire. verb tranzitiv învesti

înveștí (înveștésc, înveștít), vb. – A îmbrăca, a acoperi, a înveli, a înfășura. – Var. învește, part. învăscut. Mr. învescu, megl. anvescu, istr. mnescu. Lat. (in)vestῑre (Candrea-Dens., 898; REW 4531; DAR; cf. Șeineanu, Semasiol., 188), Înv., se păstrează încă în vorbirea pop. din Trans. de Nord (Pop, Dacor., VIII, 68) și Bucov. Conj. oscilează între formele învăsc, învesc, înveștesc. Este dublet al lui investi, vb. (a face o investiție; a bloca, a asedia), din fr. investir. verb tranzitiv învești

înveștí, vb. tranz., refl. – (înv.) A (se) îmbrăca, a (se) înveșmânta: „Ce-i mai bun ca oaia bună? / Că te-nvește, te hrănește” (Bârlea 1924 I: 166). Termenul e atestat și în Codicele de la Ieud (1630): „să ne nevoim de să ne înveaștem„. La cronicari: „Înveștitu-te-ai cu lumină” (Coresi, Ps. 282); „Te scoală de te-nveaște și te-ncinge” (Dosoftei, VS 116/2). „Această formă a ieșit din uz prin sec. XIX, cu excepția ariilor laterale, după cum dovedesc textele populare maramureșene, supraviețuind, în special, participiul învăscut (de la învește), (v. Limba română, nr. 5 / 1960, 11). – Lat. investire „a (se) îmbrăca, a (se) acoperi, a (se) înveli” (Felecan 2011). verb tranzitiv învești

*investésc v. tr. (fr. investir, d. lat. in-vestire, a înconjura [d. vestis, haĭnă]: it. investire. V. învăsc). Pun solemn în posesiunea unuĭ feud saŭ uneĭ demnitățĭ pin [!] ceremonia alegorică a investituriĭ (cînd, în evu mediŭ, se dăruĭa un veșmînt, cum li se dăruĭa domnilor fanarioțĭ un caftan): principiĭ îĭ investeaŭ pe episcopĭ dîndu-le cîrja și inelu. Fig. Pun, cu oare-care formalitățĭ, în posesiunea uneĭ puterĭ, uneĭ autoritățĭ: la Roma dictatoriĭ eraŭ investițĭ cu o autoritate absolută. Arm. Impresor, înconjor: oastea dușmănească [!] era investită în tabăra eĭ. verb tranzitiv investesc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului învestit

învestit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular învestit învestitul învesti învestita
plural învestiți învestiții învestite învestitele
genitiv-dativ singular învestit învestitului învestite învestitei
plural învestiți învestiților învestite învestitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z