învecina definitie

!înveciná (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se învecineáză verb învecina

ÎNVECINÁ, învecinez, vb. I. Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. – În + vecin. verb învecina

învecinéz v. tr. (d. vecin). Fac vecin. V. refl. Mă fac vecin. Îs vecin: noĭ ne învecinăm cu voĭ, via noastră se învecinează cu a voastră. verb învecinez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului învecina

învecina   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) învecina învecinare învecinat învecinând singular plural
învecinând învecinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învecinez (să) învecinez învecinam învecinai învecinasem
a II-a (tu) învecinezi (să) învecinezi învecinai învecinași învecinaseși
a III-a (el, ea) învecinea (să) învecinai învecina învecină învecinase
plural I (noi) învecinăm (să) învecinăm învecinam învecinarăm învecinaserăm
a II-a (voi) învecinați (să) învecinați învecinați învecinarăți învecinaserăți
a III-a (ei, ele) învecinea (să) învecineze învecinau învecina învecinaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z