reduceri si promotii 2018
Definitie învățătură - ce inseamna învățătură - Dex Online

învățătură definitie

învățătúră f., pl. ĭ. Rezultatu învățăriĭ, lucru care te învață, învățămînt, povață: tata le dă fiilor bune învățăturĭ, învățătura uneĭ fabule (morala). Studiŭ, instrucțiune, școală: a da copiiĭ la învățătură, aceștĭ copiĭ aŭ o bună învățătură. Erudițiune, știință: învățătura Indienilor. Învățătură de minte, pățanie după care te cumințeștĭ, te astîmperĭ: această bătaĭe îĭ va fi acestuĭ băĭat spre învățătură de minte (saŭ spre învăț). Plin de învățăturĭ, instructiv. substantiv feminin învățătură

învățătúră s. f., g.-d. art. învățătúrii; (principii, povețe) pl. învățătúri substantiv feminin învățătură

învățătură f. rezultatul instruirii: 1. instrucțiune: a da copiii la învățătură; 2. știință de carte, erudițiune; 3. doctrină, disciplină; 4. sfat, povață: învățături părintești. substantiv feminin învățătură

ÎNVĂȚĂTÚRĂ, (1, 4) învățături, s. f. 1. Sistem de îndrumări teoretice și practice într-un anumit domeniu de activitate; doctrină; principiu teoretic sau practic; precept. 2. Cunoștințe, cultură; erudiție, înțelepciune. 3. Pregătire, studiu, școală; ucenicie. 4. Precept la care se ajunge prin experiență practică sau pregătire teoretică; învățământ, povață, sfat. ◊ Expr. A-i fi cuiva (de sau spre) învățătură = a-i servi ca experiență pentru a nu mai greși. – Învăța + suf. -ătură. substantiv feminin învățătură

tobă de carte / de învățătură expr. foarte învățat, foarte instruit. substantiv feminin tobădecarte

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului învățătură

învățătură   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular învățătu învățătura
plural învățături învățăturile
genitiv-dativ singular învățături învățăturii
plural învățături învățăturilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z