învîrtitură definitie
învîrtitúră f., pl. ĭ. Rezultatu învîrtituriĭ: o învîrtitură a pămîntuluĭ în prejuru [!] luĭ formează ziŭa și noaptea. substantiv feminin învîrtitură
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului învîrtitură
| învîrtitură | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | învîrtitură | învîrtitura |
| plural | învîrtituri | învîrtiturile | |
| genitiv-dativ | singular | învîrtituri | învîrtiturii |
| plural | învîrtituri | învîrtiturilor | |