învârti definitie

învî́rt (nord) și -tésc, a v. tr. (vsl. vrŭteti și vratiti, rudă cu lat. vértere și invértere, a învîrti. V. răz-vrătesc, povortesc). Mișc în cerc: a învîrti o roată, o frigare, un baston (în aer jucîndu-mă). Fig. Mînuĭesc, întrebuințez: acest comerciant învîrtește (fr. roule) un mare capital. V. refl. Mă mișc în cerc, mă rotesc, mă întorc în prejuru [!] meŭ saŭ al altuĭa: pămîntu se învîrtește în prejuru luĭ și al soareluĭ. Fig. Iron. Ocup un loc bun pin [!] șiretenie: acest tînăr s´a învîrtit bine ocupînd un post bun. Baba asta e așa de șireată, în cît [!] învîrtește lumea, e foarte șireată. A învîrti cuĭva capu, 1. a-l face să creadă ceĭa ce vreĭ tu, 2. a-l scoate din mințĭ. A ți se învîrti capu, a se învîrti lumea cu tine, a fi amețit, a avea amețelĭ. verb tranzitivînvîrt

învârti (pe cineva) pe degete expr. a manipula (pe cineva) după bunul plac. verb tranzitivînvârti

învârti, învârtesc I. v. t. 1. a desfășura acțiuni dubioase 2. (intl.) a ancheta II. v. r. a se căpătui; a se îmbogăți profitând de un concurs de împrejurări favorabile verb tranzitivînvârti

!învârtí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. învấrt/învârtésc, imperf. 3 sg. învârteá; conj. prez. 3 învấrtă/să învârteáscă verb tranzitivînvârti

învârtì v. 1. a (se) întoarce împrejur: a învârti un baston; 2. fig. a mânui, a conduce: a învârti un capital; 3. a se roti: pământul se învârtește împrejurul soarelui; 4. a se ameți: mi se învârtește capul. [Lat. VERTERE]. verb tranzitivînvârtì

ÎNVÂRTÍ, învấrt, vb. IV. 1. Tranz. refl. și intranz. A (se) mișca în cerc, a (se) întoarce de jur împrejur, a determina sau a face o mișcare de rotație; a (se) roti, a (se) răsuci. ◊ Expr. (Refl.) A se învârti casa (sau locul, pământul) cu cineva, se spune când cineva are amețeli sau când se simte foarte rușinat. (Tranz.) A-și învârti ochii = a mișca ochii în toate direcțiile pentru a privi (în jur). (Refl. și tranz.) A se învârti în horă sau a învârti hora = a dansa, a juca. (Refl.) A se învârti pe lângă cineva (sau în jurul, împrejurul cuiva) = a căuta să câștige simpatia, bunăvoința cuiva. (Tranz.) A învârti (pe cineva) pe (sau după) deget(e) = a conduce (pe cineva) după plac. ♦ Tranz. A răsuci pe deget, între degete sau cu degetele. ♦ Tranz. A întoarce în toate felurile, a privi pe toate părțile. 2. Tranz. A mânui (cu dibăcie) o unealtă, o armă. ♦ Intranz. A amesteca în ceva (cu lingura). 3. Refl. A umbla de colo până colo fără scop; a se mișca de jur împrejur, a se întoarce (într-un spațiu îngust); a se foi. 4. Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A se îndeletnici cu afaceri (dubioase); a câștiga, a dobândi ceva, a profita (pe căi lăturalnice) de un concurs de împrejurări favorabile. [Prez. ind. și: învârtesc] – Cf. sl. vrŭtĕti. verb tranzitivînvârti

a învârti cuțitul în rană expr. a adăuga la suferința cuiva un nou motiv de suferință; a spori suferința (cuiva). verb tranzitivaînvârticuțitulînrană

a se învârti de un sentiment expr. a pune la cale o întâlnire amoroasă. verb tranzitivaseînvârtideunsentiment

a se învârti ca o muscă fără cap expr. v. a se învârti ca un coi într-o căldare verb tranzitivaseînvârticaomuscăfărăcap

a se învârti ca un coi în căldare / într-o găleată expr. (obs.) a se foi de colo-colo, a se agita fără rost. verb tranzitivaseînvârticauncoiîncăldare

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiînvârti

învârti   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)învârti învârtire învârtit învârtind singular plural
învârtind învârtiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) învârt (să)învârtesc învârteam învârtii învârtisem
a II-a (tu) învârtești (să)învârtești învârteai învârtiși învârtiseși
a III-a (el, ea) învârtește (să)învârteai învârtea învârti învârtise
plural I (noi) învârtim (să)învârtim învârteam învârtirăm învârtiserăm
a II-a (voi) învârtiți (să)învârtiți învârteați învârtirăți învârtiserăți
a III-a (ei, ele) învârt (să)învârtească învârteau învârti învârtiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z