întunecos definitie

întunecós, -oásă adj. (d. întunec). Plin de întuneric, obscur: noapte, pădure întunecoasă. adjectiv întunecos

întunecós adj. m., pl. întunecóși; f. întunecoásă, pl. întunecoáse adjectiv întunecos

întunecos a. plin de întuneric. adjectiv întunecos

ÎNTUNECÓS, -OÁSĂ, întunecoși, -oase, adj. 1. Lipsit de lumină, cufundat în întuneric; obscur, întunecat. ♦ (Rar) De culoare închisă. 2. Fig. Întunecat, posomorât, sumbru, trist. – Întuneca + suf. -os. adjectiv întunecos

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului întunecos

întunecos   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întunecos întunecosul întunecoa întunecoasa
plural întunecoși întunecoșii întunecoase întunecoasele
genitiv-dativ singular întunecos întunecosului întunecoase întunecoasei
plural întunecoși întunecoșilor întunecoase întunecoaselor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z