întristare definitie

a băga (pe cineva) la întristare expr. a aresta (pe cineva), a băga (pe cineva) la închisoare. substantiv feminin abăga

întristare, întristări s. f. (intl.) 1. notă de plată. 2. întristări. substantiv feminin întristare

întristáre f. Acțiunea de a saŭ de a te întrista, tristeță [!]: întristarea celuĭ ce șĭ-a perdut [!] copiiĭ. V. jale, măhnire [!]. substantiv feminin întristare

întristáre s. f., g.-d. art. întristắrii; pl. întristắri substantiv feminin întristare

întristare f. suferință morală cauzată de ceva supărător. [V. trist]. substantiv feminin întristare

ÎNTRISTÁRE, întristări, s. f. Faptul de a (se) întrista; tristețe, mâhnire, amărăciune; îndurerare. – V. întrista. substantiv feminin întristare

întristá (a ~) vb., ind. prez. 3 întristeáză verb tranzitiv întrista

întristà v. a (se) face trist, a cauza supărare. verb tranzitiv întristà

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist. verb tranzitiv întrista

întristéz v. tr. (d. trist). Fac trist, fac durere sufletuluĭ. V. refl. Devin trist. verb tranzitiv întristez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului întristare

întristare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întristare întristarea
plural întristări întristările
genitiv-dativ singular întristări întristării
plural întristări întristărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z