reduceri si promotii 2018
Definitie întretăiere - ce inseamna întretăiere - Dex Online

întretăiere definitie

ÎNTRETĂIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) întretăia și rezultatul ei; încrucișare, intersecție. [Pron. -tă-ie-. / < întretăia]. substantiv feminin întretăiere

întretăiére s. f., g.-d. art. întretăiérii; pl. întretăiéri substantiv feminin întretăiere

ÎNTRETĂIÉRE, întretăieri, s. f. Acțiunea de a se întretăia și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Loc unde se întretaie două elemente; intersecție. – V. întretăia. substantiv feminin întretăiere

*întretáĭ, -tăĭát, a -tăĭá v. tr. (după fr. entrecouper). Taĭ în diferite locurĭ: podurile întretaĭe rîu. Întrerup: suspinele îĭ întretăĭaŭ vocea. verb întretaĭ

ÎNTRETĂIÁ vb. I. tr., refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersecție; a (se) încrucișa, a (se) intersecta. [< între + tăia, după fr. entrecouper]. verb întretăia

!întretăiá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă întretái, 2 sg. te întretái, 3 se întretáie, 1 pl. ne întretăiém, 2 pl. vă întretăiáți; conj. prez. 3 se întretáie; ger. întretăíndu-se; part. întretăiát verb întretăia

întretăià v. 1. a tăia în diferite locuri; 2. fig. a întrerupe adesea: vorbele-i pe baze mor ’ntretăiate BOL. verb întretăià

ÎNTRETĂIÁ, întretái, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se încrucișa. [Pr.: -tă-ia] – Între1- + tăia (după fr. entrecouper). verb întretăia

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului întretăiere

întretăiere   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întretăiere întretăierea
plural întretăieri întretăierile
genitiv-dativ singular întretăieri întretăierii
plural întretăieri întretăierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z