*întrerúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (fr. interrompre, lat. interrúmpere). Rup continuitatea unuĭ lucru, opresc cursu: a întrerupe un curent electric, relațiunile cu cineva. Taĭ vorba: unu din mulțime îl întrerupse pe orator. – Vechĭ prerup. verb tranzitiv întrerup
ÎNTRERÚPE vb. III. tr., refl. A (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.). ♦ A lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. [P.i. întrerúp, perf. s. -rupsei, part. -rupt, var. întrerumpe vb. III. / după fr. interrompre]. verb tranzitiv întrerupe
întrerúpe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrerúp, perf. s. 1 sg întrerupséi, 1 pl. întrerúpserăm; part. întrerúpt verb tranzitiv întrerupe
întrerupe v. 1. a rupe la mijloc; 2. a tăia vorba; 3. a se opri la mijloc. verb tranzitiv întrerupe
ÎNTRERÚPE, întrerúp, vb. III. Tranz. și refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ Tranz. A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. [Perf. s. întrerupsei, part. întrerupt – Var.: (Înv.) întrerúmpe vb. III] – Între1- + rupe (după fr. interrompre). verb tranzitiv întrerupe
| întrerupe | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) întrerupe | întrerupere | întrerupt | întrerupând | singular | plural | ||
| întrerupând | întrerupeți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | întrerup | (să) întrerup | întrerupeam | întrerupsei | întrerupsesem | |
| a II-a (tu) | întrerupi | (să) întrerupi | întrerupeai | întrerupseși | întrerupseseși | ||
| a III-a (el, ea) | întrerupe | (să) întrerupeai | întrerupea | întrerupse | întrerupsese | ||
| plural | I (noi) | întrerupem | (să) întrerupem | întrerupeam | întrerupserăm | întrerupseserăm | |
| a II-a (voi) | întrerupeți | (să) întrerupeți | întrerupeați | întrerupserăți | întrerupseserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | întrerup | (să) întrerupă | întrerupeau | întrerupseră | întrerupseseră | ||