reduceri si promotii 2018
Definitie întrerupe - ce inseamna întrerupe - Dex Online

întrerupe definitie

*întrerúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (fr. interrompre, lat. interrúmpere). Rup continuitatea unuĭ lucru, opresc cursu: a întrerupe un curent electric, relațiunile cu cineva. Taĭ vorba: unu din mulțime îl întrerupse pe orator. – Vechĭ prerup. verb tranzitiv întrerup

ÎNTRERÚPE vb. III. tr., refl. A (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o acțiune etc.). ♦ A lua cuvântul cuiva în timp ce vorbește. [P.i. întrerúp, perf. s. -rupsei, part. -rupt, var. întrerumpe vb. III. / după fr. interrompre]. verb tranzitiv întrerupe

întrerúpe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrerúp, perf. s. 1 sg întrerupséi, 1 pl. întrerúpserăm; part. întrerúpt verb tranzitiv întrerupe

întrerupe v. 1. a rupe la mijloc; 2. a tăia vorba; 3. a se opri la mijloc. verb tranzitiv întrerupe

ÎNTRERÚPE, întrerúp, vb. III. Tranz. și refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desfășurarea unei acțiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri în cursul unei lucrări, al unei activități; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ♦ Tranz. A opri pe cineva în timp ce vorbește, a tăia vorba cuiva. [Perf. s. întrerupsei, part. întreruptVar.: (Înv.) întrerúmpe vb. III] – Între1- + rupe (după fr. interrompre). verb tranzitiv întrerupe

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului întrerupe

întrerupe   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întrerupe întrerupere întrerupt întrerupând singular plural
întrerupând întrerupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întrerup (să) întrerup întrerupeam întrerupsei întrerupsesem
a II-a (tu) întrerupi (să) întrerupi întrerupeai întrerupseși întrerupseseși
a III-a (el, ea) întrerupe (să) întrerupeai întrerupea întrerupse întrerupsese
plural I (noi) întrerupem (să) întrerupem întrerupeam întrerupserăm întrerupseserăm
a II-a (voi) întrerupeți (să) întrerupeți întrerupeați întrerupserăți întrerupseserăți
a III-a (ei, ele) întrerup (să) întreru întrerupeau întrerupseră întrerupseseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z