întregit definitie

ÎNTREGÍT, -Ă, întregiți, -te, adj. Făcut sau devenit întreg; completat. – V. întregi. adjectivîntregit

întregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 întregeáscă verb tranzitivîntregi

întregì v. a face întreg, a completa. verb tranzitivîntregì

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg. verb tranzitivîntregi

întregésc v. tr. Fac întreg, completez. verb tranzitivîntregesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîntregit

întregit   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întregit întregitul întregi întregita
plural întregiți întregiții întregite întregitele
genitiv-dativ singular întregit întregitului întregite întregitei
plural întregiți întregiților întregite întregitelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z