întregime definitie

întregíme f. Starea de a fi întreg, totalitate. Deplinătate. În întregime, în totalitate, peste tot. substantiv feminin întregime

întregíme s. f., g.-d. art. întregímii; (ansambluri) pl. întregími substantiv feminin întregime

întregime f. stare întreagă. substantiv feminin întregime

ÎNTREGÍME, întregimi, s. f. Calitatea de a fi întreg; totalitate, plenitudine. ◊ Loc. adv. În întregime = de tot, complet. ♦ (Concr.) Ansamblul elementelor care constituie un tot. – Întreg + suf. -ime. substantiv feminin întregime

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului întregime

întregime   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întregime întregimea
plural întregimi întregimile
genitiv-dativ singular întregimi întregimii
plural întregimi întregimilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z