întregi definitie

întrég adj. m., f. întreágă, g.-d. art. întrégii; pl. m. și f. întrégi adjectivîntreg

întreg a. 1. cărui nimic nu-i lipsește: o zi întreagă; număr întreg, în opozițiune cu fracțiunea; 2. fig. sănătos (la cap sau la minte): om întreg. [Lat. INTEGRUM]. ║ n. totalitate. adjectivîntreg

întrég (întreágă), adj.1. Teafăr, sănătos. – 2. Neatins, din care nu lipsește nimic. – 3. Ferm, integru. – 4. Complet, tot, din care nu s-a luat nimic. – 5. (S. n.) Număr întreg. – 6. (S. n.) Totalitate, ansamblu. – Mr. (î)ntreg, megl. antreg, istr. ăntreg. Lat. integrum (Diez, I, 238; Pușcariu 892; Candrea-Dens., 886; REW 4479; DAR), cf. it. intero (piem. intręk, ligur. intriegu, v. sard. intreu), v. fr. entre „robust”, (Morawski, Mélanges A. Thomas, Paris 1927, p. 305), fr. entier, sp. entero, port. enteiro. Pentru schimbarea de accent, cf. Rosetti, I, 51. Este dublet al lui integru, adj., din același etimon lat. (sec. XIX). Der. neîntreg, adj. (incomplet; fricos); întregime, s. f. (totalitate, integritate); întregie, s. f. (înv., integritate); întregiune (var. întregăciune, întregătate), s. f. (înv., integritate, plenitudine); întregi, vb. (a completa; a sfîrși, a termina); întregitor, adj. (care întregește). adjectivîntreg

întrég, -eágă adj., pl. m. și f. egĭ (lat. ĭntéger, -gra, -grum, îld. integer, d. in, ne, nu, și tag din táctus, atins, adică integer = intáctus, intact; it. intéro, fr. entier, sp. entero, pg. enteiro. V. integru). Deplin, complet, căruĭa nu-ĭ lipsește nimic, tot: o zi întreagă, țara întreagă saŭ întreaga țară, poporu întreg saŭ întregu popor (fals: întreg poporu). Fig. Neatins, nevătămat: onoare întreagă. Sănătos (maĭ ales la minte): om întreg. Aritm. Număr întreg, compus din unitățĭ întregĭ (nu din fracțiunĭ), ca 19, 150, 1000 ș. a. S. m. Un întreg, un număr întreg. S. n. fără pl. Întregu e maĭ mare de cît [!] partea, totalitatea e maĭ mare de cît fracțiunile: poporu în întregu luĭ, în întregimea luĭ, în totalitate. Pe de-a întregu (fam.), în întregime. Adv. Întreg, în întregime, integral: a plăti întreg. adjectivîntreg

ÎNTRÉG, -EÁGĂ, întregi, adj. 1. Tot, complet, din care nu s-a luat nimic. ◊ Loc. adv. Pe de-a-ntregul = în întregime; peste tot, pe toată suprafața. ♦ (Mat.; substantivat, m.) Unitate nefracționată. ♦ Neînceput, neatins, din care nu lipsește nimic. 2. Teafăr, sănătos, nevătămat. ♦ Fig. Neclintit, integru. 3. (Despre noțiuni temporale) Deplin, complet. 4. (Mat.) Care se poate obține prin adunarea repetată a numărului unu cu el însuși. – Lat. integer, -gra. adjectivîntreg

!întrég-întreguléț (pop.) adj. m., pl. întrégi-întreguléți; f. întreágă-întregulíță, pl. întrégi-întregulíțe adjectivîntreg-întreguleț

întregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 întregeáscă verb tranzitivîntregi

întregì v. a face întreg, a completa. verb tranzitivîntregì

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg. verb tranzitivîntregi

întregésc v. tr. Fac întreg, completez. verb tranzitivîntregesc

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiîntregi

întregi   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)întregi întregire întregit întregind singular plural
întregind întregiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întregesc (să)întregesc întregeam întregii întregisem
a II-a (tu) întregești (să)întregești întregeai întregiși întregiseși
a III-a (el, ea) întregește (să)întregeai întregea întregi întregise
plural I (noi) întregim (să)întregim întregeam întregirăm întregiserăm
a II-a (voi) întregiți (să)întregiți întregeați întregirăți întregiserăți
a III-a (ei, ele) întregesc (să)întregească întregeau întregi întregiseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z