reduceri si promotii 2018
Definitie întrecere - ce inseamna întrecere - Dex Online

întrecere definitie

întrécere f. Acțiunea de a te lua la întrecere, de a încerca cine e maĭ ĭute, maĭ puternic ș. a. substantiv feminin întrecere

întrécere s. f., g.-d. art. întrécerii; pl. întréceri substantiv feminin întrecere

întrecere f. fig. rivalitate: a se lua la întrecere. substantiv feminin întrecere

ÎNTRÉCERE, întreceri, s. f. Acțiunea de a (se) întrece și rezultatul ei; concurs, competiție, emulație. ◊ (Ieșit din uz) Întrecere socialistă = mișcare cu caracter de masă specifică orânduirii socialiste. ◊ Loc. vb. A se lua la întrecere = a se întrece. ◊ Expr. (Ieșit din uz) A fi în întrecere = a fi angajat într-o întrecere socialistă. – V. întrece. substantiv feminin întrecere

întréc, -út, a -éce v. tr. (d. trec). Las în urmă, trec înaintea altora: l-a întrecut în fugă saŭ (fig.) în vitejie, în știință. Exced., covîrșesc, înving: aceste dificultățĭ mĭ-aŭ întrecut puterile. V. refl. Mă ĭaŭ la întrecere, îmĭ încerc puterile în comparațiune cu altu: ne întrecem la fugă. Merg prea departe, îmĭ permit prea mult: s´a întrecut cu băutura, cu gluma, cu vorba (a devenit insolent). verb tranzitiv întrec

întréce (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întréc, 1 pl. întrécem; conj. prez. 3 întreácă; part. întrecút verb tranzitiv întrece

întrece v. 1. a trece înaintea altora, a-i învinge; 2. a rivaliza, a concura; 3. fig. a trece peste marginile permise, a deveni insolent: te cam întreci. verb tranzitiv întrece

ÎNTRÉCE, întréc, vb. III. Tranz. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ Refl. recipr. A căuta să se depășească unul pe altul. ◊ Loc. adv. Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; p. ext. a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ◊ Loc. adv. (Pop.) De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ◊ Expr. (Refl.) A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece. verb tranzitiv întrece

a întrece măsura expr. v. a se întrece cu gluma. verb tranzitiv aîntrecemăsura

a se întrece cu gluma expr. a exagera, a depăși limitele acceptabile. verb tranzitiv aseîntrececugluma

a se întrece cu băutura expr. a consuma băuturi alcoolice în mod exagerat. verb tranzitiv aseîntrececubăutura

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului întrecere

întrecere   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întrecere întrecerea
plural întreceri întrecerile
genitiv-dativ singular întreceri întrecerii
plural întreceri întrecerilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z