reduceri si promotii 2018
Definitie întrebuința - ce inseamna întrebuința - Dex Online

întrebuința definitie

întrebuința, întrebuințez v. r. (sport) a-și apăra în mod corect șansele într-o confruntare. verb tranzitiv întrebuința

întrebuințá (a ~) (-bu-in-) vb., ind. prez. 3 întrebuințeáză verb tranzitiv întrebuința

întrebuințà v. 1. a face uz, a se servi de; 2. a da de lucru: fabrica întrebuințează mulți oameni. [V. trebuință]. verb tranzitiv întrebuințà

ÎNTREBUINȚÁ, întrebuințez, vb. I. Tranz. A folosi, a utiliza. ◊ Refl. pas. Acest produs se întrebuințează în industria chimică. [Pr.: -bu-in-] – În + trebuința. verb tranzitiv întrebuința

întrebuințéz v. tr. (d. trebuință). Fac uz, mă servesc de: întrebuințez cuțitu ca să taĭ pîne [!]. Daŭ ocupațiune, daŭ de lucru: această fabrică întrebuințează mulțĭ lucrătorĭ. Fac să se consume, să treacă: a întrebuința apa la spălat, a întrebuințat treĭ zile pînă să ajungă. verb tranzitiv întrebuințez

Sinonime, conjugări si rime ale cuvantului întrebuința

întrebuința   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) întrebuința întrebuințare întrebuințat întrebuințând singular plural
întrebuințând întrebuințați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) întrebuințez (să) întrebuințez întrebuințam întrebuințai întrebuințasem
a II-a (tu) întrebuințezi (să) întrebuințezi întrebuințai întrebuințași întrebuințaseși
a III-a (el, ea) întrebuințea (să) întrebuințai întrebuința întrebuință întrebuințase
plural I (noi) întrebuințăm (să) întrebuințăm întrebuințam întrebuințarăm întrebuințaserăm
a II-a (voi) întrebuințați (să) întrebuințați întrebuințați întrebuințarăți întrebuințaserăți
a III-a (ei, ele) întrebuințea (să) întrebuințeze întrebuințau întrebuința întrebuințaseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z