reduceri si promotii 2018
Definitie întrebare - ce inseamna întrebare - Dex Online

întrebare definitie

întrebáre f. Acțiunea de a întreba. Chestiune, interogațiune. A pune o întrebare cuĭva, a-l întreba. Semnu întrebăriĭ, semnu grafic care arată întrebarea („?”). substantiv feminin întrebare

întrebáre s. f., g.-d. art. întrebắrii; pl. întrebắri substantiv feminin întrebare

întrebare f. chestiune, interogațiune. substantiv feminin întrebare

ÎNTREBÁRE, întrebări, s. f. Acțiunea de a (se) întreba. ◊ Semnul întrebării = semn de punctuație care se pune la sfârșitul unui enunț interogativ. ♦ Problemă, chestiune. ♦ Îndoială, incertitudine. – V. întreba. substantiv feminin întrebare

întréb, a v. tr. (lat. intér-rogo, -áre, a întreba, de unde s´a făcut *înterg, *înterb, întreb; vfr. enterver [ca și corvée, corvadă], de unde vine și pv. entervar. – Se conjugă ca înec. V. interog). Cer informațiunĭ: îl întreb pe cineva ce s´a întîmplat. Examinez, interog, ascult: profesoru îl întreabă pe elev. Supun unuĭ interogatoriŭ: judecătoru îl întreabă pe acuzat. Întreb de (orĭ despre) cineva orĭ ceva, întreb pe cineva despre cineva orĭ ceva: m´a întrebat de adresa ta. verb tranzitiv întreb

întrebá (a ~) vb., ind. prez. 3 întreábă verb tranzitiv întreba

întrebà v. a cerceta, a pune întrebări. [Lat. INTERROGARE]. verb tranzitiv întrebà

întrebá (întréb, întrebát), vb.1. A pune întrebări spre a afla un răspuns. – 2. A cerceta, a examina. – 3. A cere informații, lămuriri despre, a se interesa. – Mr. ntreb, ntribare, megl. antreb, antribare, istr. ăntreb. Lat. interrogāre (Pușcariu 891; Tiktin; DAR), cf. v. fr. anterver, prov. antervar, astur. entrugar (Menéndez Pidal, RFE, 1920, 35). Este dublet al lui interoga, vb., din lat. interrogare (sec. XIX). Rezultatul gb, care apare și în lingualimbă, i-a făcut pe unii cercetători să se gîndească la necesitatea unei forme lat. *interguāre (Meyer-Lübke, Rom. Gramm., I, 439; Rosetti, I, 76), presupunîndu-se că numai -gu- putea trece la b; dar această supoziție nu pare întemeiată. – Der. întrebător, adj. (interogativ); întrebare, s. f. (acțiunea de a întreba; problemă, chestiune; cercetare, informare); întrebăciune, s. f. (înv., întrebare, cercetare). verb tranzitiv întreba

ÎNTREBÁ, întréb, vb. I. 1. Tranz. și refl. (recipr.) A(-și) pune întrebări, în scopul de a afla un răspuns. ◊ Expr. (Tranz.) Întreabă-mă să te întreb, se spune cuiva care cere o informație despre un lucru asupra căruia nici cel întrebat nu știe mai mult. 2. Tranz. și intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de” sau „despre”) A cere (cuiva) vești sau lămuriri despre..., a se interesa, a se informa de..., a cerceta. ◊ Expr. (Tranz.) A întreba (pe cineva) de sănătate = a se interesa de starea în care se află cineva; a intra în vorbă cu cineva. 3. Tranz. A pune cuiva întrebări pentru a-i evalua, din răspunsuri, nivelul cunoștințelor; a chestiona, a examina. – Lat. *interroguare (= interrogare). verb tranzitiv întreba

întreabă-mă ca să te-ntreb expr. (glum.) nu știu. verb tranzitiv întreabămăcasătentreb

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului întrebare

întrebare   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular întrebare întrebarea
plural întrebări întrebările
genitiv-dativ singular întrebări întrebării
plural întrebări întrebărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z