întreținere definitie
ÎNTREȚÍNERE s.f. Acțiunea de a (se) întreține și rezultatul ei; păstrare. ♦ Taxă plătită pentru acoperirea cheltuielilor comune ale clădirilor. [< întreține]. substantiv feminin întreținere
*întrețínere (sud) și -ére (nord) f. Acțiunea de a întreținea [!], îngrijire: întreținerea armelor. Cheltuĭală p. subsistență: a da întreținere unuĭ elev. Acțiunea de a face să dureze: întreținerea foculuĭ sacru. Vorbire cu cineva, conversațiune: miniștriĭ aŭ avut o lungă întreținere între eĭ. substantiv feminin întreținere
întrețínere s. f., g.-d. art. întrețínerii; pl. întrețíneri substantiv feminin întreținere
întreținere f. 1. ceea ce e necesar pentru trebuințele vieții; 2. grijă de a ținea în bună stare. substantiv feminin întreținere
ÎNTREȚÍNERE, întrețineri, s. f. Acțiimea de a (se) întreține și rezultatul ei. Sumă plătită de locatarii unui imobil pentru acoperirea cheltuielilor (comune). – V. întreține. substantiv feminin întreținere
*întrețín, -út, a -íne (sud) și a -ineá (nord) v. tr. (după fr. entretenir). Țin în bună stare, îngrijesc: un bun soldat trebuĭe să-șĭ întreție [!] perfect armele. Procur cele necesare, alimentez și îmbrac: a întreține familia. Fac să dureze, alimentez: demagogiĭ întrețin ura săraculuĭ contra bogatuluĭ. Țin cu vorba, vorbesc cuĭva despre: conferențiaru ne-a întreținut cu chestiunea națională. V. refl. Staŭ de vorbă, conversez: ministru s´a întreținut cu șeful servicĭuluĭ despre maĭ multe chestiunĭ. verb tranzitiv întrețin
ÎNTREȚÍNE vb. III. 1. tr. A păstra în stare bună. 2. tr., refl. A da, a asigura cuiva sau a-și asigura mijloacele de trai necesare. 3. tr. A alimenta, a susține (arderea). 4. refl. A sta de vorbă, a conversa cu cineva. [P.i. întrețín, conj. -țină. / după fr. entretenir]. verb tranzitiv întreține
întrețíne (a ~) ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrețín, 2 sg. întrețíi, 1 pl. întrețínem, 2 pl. întrețíneți; conj. prez. 3 să întrețínă; ger. întreținấnd; part. întreținút verb tranzitiv întreține
întreține v. 1. a ținea în bună stare: a întreține o clădire; 2. a păstra în aceeaș stare, a face să dureze: a întreține pace; 3. a da cele necesare pentru mâncare, îmbrăcăminte: a întreține o familie grea; 4. a convorbi cu cineva: l’am întreținut despre afacerea noastră. verb tranzitiv întreține
ÎNTREȚÍNE, întrețín, vb. III. 1. Tranz. A păstra în stare bună, în condiții de funcționare; a face să dureze, a menține. 2. Tranz. și refl. A(-și) procura, a(-și) asigura mijloacele necesare traiului; a (se) hrăni. 3. Refl. recipr. A sta de vorbă cu cineva; a conversa. – Între1- + ține (după fr. entretenir). verb tranzitiv întreține
Sinonime, declinări si rime ale cuvantului întreținere
| întreținere | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | întreținere | întreținerea |
| plural | întrețineri | întreținerile | |
| genitiv-dativ | singular | întrețineri | întreținerii |
| plural | întrețineri | întreținerilor | |